Ningând poeme!

Anii mei ningând pe tâmple;
I-am purtat mereu prin gând.
Risipindu-mi sufletu-n cuvinte,
În poezie am făcut un legământ!

Şi nu mă las- cât mai am vreme,
Atâta cât mă ştiu la inimă curat.
Să scriu cu gândul tot, poeme;
Aşa cum ştiu şi-am învăţat!
07 01 2013

Loveşte-mi sufletul ...

Loveşte-mi sufletul cu versul tău,
Să scoţi din mine toată poezia;

Şi niciodată n-o să-ţi pară rău
Că mi-ai trezit în suflet bucuria!

Nici nu mai ştiu pe unde am umblat
Călcând în urma ta cuminte
Să caut versul tău, atâta de curat!
Ce mi-a trezit în suflet simţăminte.

Curat mi-e gândul şi târziu
Nu obosesc citindu-te-nainte
Acolo unde eşti vreau să te ştiu
Întreg! Şi-n gândul meu fierbinte!
06 01 2013

În gând mereu cu tine!

În gândul meu eşti şi vei fi.
Poemul meu! Să nu te risipeşti!
Cât pe pământul ăsta voi trăi,
În vers curat să preamăreşti!

 Înflorirea gândului dinspre tine vine
Cum e lumina-n florile de tei.
Însetată, beau mereu din tine
S-adap cuvântul Poezie cu temei!

În genunchi cu mâini împreunate,
Şi ochii ridicaţi spre înaltul cer!
Închin o rugăciune cu dreptate
Că doar în poezie pot să mă ofer.

Şi nu-mi voi risipi în van, credinţa
Ce port în suflet pentru Dumnezeu,
Cu gând curat cinsti-voi biruinţa,
Şi poezia mea în care cred mereu!
07 01 2013

Noaptea!

Minune dulce a sufletului meu.
Noapte de noapte, eşti cu mine-n vis!
Şi mă alin dormind la pieptul tău,
Când mă trezesc te scriu cum am promis.

În somnul tău adânc când mă cobori,
Purtată-n val de dulcele blestem.
Visez că suntem împreună uneori,
Când mă trezesc te scriu într-un poem!
07 01 2013

Raiul din cuvinte!

Mă simt ca-n Rai printre cuvinte,
Fierbinte în arşiţa-i de foc.
De tine când mi-aduc aminte,
Aş vrea să-ţi fac în viaţa mea un loc!

Poemul meu încă nescris.
Am pus în tine toată gingăşia;
Din sufletu-mi rebel, deschis.
Şi te iubesc, cu toată bucuria.

Iubirea pentru tine, e nevinovată
O ştie şi bunul Dumnezeu!
Că te iubesc, cu dragoste curată;
Poem nescris al sufletului meu!

Te voi iubi de-acum, tot mai cuminte;
Cum soarele când îşi iubeşte luna!
Voi poposi cu drag între cuvinte,
Şi-n Rai.ul din poem, întotdeauna!
07 01 2013

În braţele tale

Iubitul meu, în braţele tale;
Sunt flacără mistuitoare.
La pieptul tău dacă mă strângi,
Mi-e teamă să nu mă frângi!

Te strig cu dor târziu în noapte,
Chiar dacă eşti aşa departe
În visul meu să te cobori;
Să mă iubeşti până în zori!

De-aş putea în somn să-ţi vin
Să te veghez măcar puţin!
Şi dac'o fi, din vis, să te trezesc,
Cu dragoste să te-nvelesc!
08 01 2013

Nu-i poezie fără tine

Poezia mea, a început cu tine,
Precum raiul în veşnicia lui.
Te iubesc, cât inima mă ţine,
Nu dau socoteală nimănui!

Atât cât pot te voi iubi mereu;
Poem de dragoste nescris.
Martor să-mi fie Dumnezeu,
Şi sufletu-mi rebel deschis!

Nu-i loc, de iubire, să te-ascunzi
Râu învolburat la revărsare!
Când te iau în braţe, te aprinzi
Sub privirea mea, mistuitoare.

Poezia mea, a început cu tine,
Nu-i nor pe cer fără de ploi;
Fără de tine nu-i nici poezie
Şi nu va fi în veci fără de noi!
08 01 2013

Aurora boreală! - pamflet - autor Getuţa

Aurora boreală! - pamflet - autor Getuţa

Auroră, Auroră,
Salvatoarea mea din proră.
Fie vânt, fie furtună,
Fie ea şi vreme bună;
Din proră de unde eşti,
În ghionturi mă drămuieşti!

Nu e un ghiont oarecare,
E colacul de salvare!
M-ajută să nu mă înec
Şi-n valuri să sar direct.

Înotând prin poezie
Ce nu are pro(?)odie.
Poposind pe câte-un mal,
După fiecare val!

Valuri vălurind de critici,
Ce vor doar să mă scufund!
Auroră ştii cum să mă ridici,
Nu mă laşi să mă afund.

Auroră boreală;
La pamflete mă îndemni,
Când îmi spui că nu e şcoală;
Împreună cât suntem!
08 01 2013

Acesta este un pamflet şi vreau să fie tratat ca atare. Mulţumesc!

"Să nu-ţi fie teamă"

De iubirea mea să nu-ţi fie teamă
E curată, ca lacrima din ochi.
Îmbujorând obraji de bună seamă;
Când mă priveşti; m-aprind în foc!

De gura mea, să nu-ţi fie teamă.
Un sărut fierbinte buzele arzând,
Pătimaşă rugă pusă, -ntr-o icoană
Prin altarul iubirii când mai trec iubind!
08 01 2013

De ochii tăi ...

De ochii tăi căprui m-ascunzi
Deşi îmi spui că mă iubeşti.
La întrebări nici nu răspunzi!
Şi tot mereu mă ocoleşti.

În ochii tăi căprui mă pierd.
O clipă dacă mă priveşti!
Şi înspre tine tot alerg;
S-aud cum spui că mă doreşti!

De ochii tăi căprui nu scap.
În nopţi târzii când nu am somn!
Şi nu ştiu Doamne cum să fac;
Ca să te ţin în braţe să adorm.

De ochii tăi căprui mi-e dor!
Din zori şi până-n seară
Când mă priveşti; mă înfior,
Cum freamătă arcuşul pe-o vioară!
08 01 2013

Dorul din cuvinte ...

Te-am simţit mereu în vers;
Cum mă chemai la tine de departe
Să-mi laşi zălog întregul Univers,
Al poeziei care ne desparte!

Când se-nfioară apa din izvoare,
Flămândă lângă tine vin, poemul meu.
S-adun cuvintele până spre seară;
Poruncă ce mi-a dat-o Dumnezeu!

Şi nu voi pregeta de-acum -nainte,
Din tot ce-am fost, nici nu mai pot să fiu!
Pe tâmple-mi arde dorul de cuvinte;
Şi se topeşte în condei atunci când scriu.
08 01 2013

Rănită ...

Ţi-am dat tot ce-aveam
mai bun.
N-ai ştiut să preţuieşti!
Acum e făcută
scrum,
Aşteptând un
"te iubesc"!
Ai călcat-o în picioare,
cu orgoliul tău
rănit.
Nici nu ştii dacă
mă doare,
Nici să ştiu ce ai
simţit.
Când lovind atât de
tare,
Cum e rana de
iubit!
09 01 2013

Nuca!

În poezie
sunt ca miezul într-o
nucă
dacă nu e nimeni să
o decojească
cu lumină
rămân acolo
unde mă simt
ca acasă.
09 01 2013

Toate au un început!

În ochii lumii suntem poate un nimic.
Ce gând îmi bântuie acum pe tâmple?
Nu ştiu Doamne, nu ştiu cum să zic;
Cum poezia a putut să se întâmple!

În ochii mei, văd sute de cuvinte,
Ce nu le-am spus la timpul lor.
Au stat acolo în dorul meu cuminte
Să le deschid fereastra înspre cer!

Când au văzut lumina au plâns
Înfiorate, în trupul meu de lut.
Că nu e încă deajuns mi-au spus,
Poezia, deabia a început!
09 01 2013

Cine sunt ...

M-am trezit de dimineaţă
În gând cu o bucurie.
Pe tâmpla ninsă de viaţă,
Am mai scris o poezie.

Nu ştiam de unde vine;
Gândul meu pentru cuvânt.
Am deschis ochii pe tine,
Şi-acum nu ştiu cine sunt!

Rătăcind cărarea humii;
Ca o frunză dusă-n vânt.
S-aduc în faţa luminii,
Poezia din cuvânt!
09 01 2013

Poemul din vis!

Te chem mereu în gândurile mele;
Eşti tot mai prezent, ca nicăieri!
Poemul meu, ce cobori din stele,
Sau poate din ziua de-alaltăieri.

Eu te-am chemat? Sau tu ai venit?
Nici nu mai ştiu, cum s-a -ntâmplat.
Ştiu doar atât că te-am simţit,
Cum tulburi visul meu înnoptat!
10 01 2013

De nesomn ...

Ziua, mai fac, eu, ce mai fac,
Dar noaptea, ţi-am închinat-o ţie.
Pe prispa gândului când, cad,
Cu sufletul mai scriu o poezie!

Să nu mă-ntrebi de ce nu dorm,
Când tu visezi cu poezia-n braţe.
În noaptea mea fără de somn;
Nici luna nu vrea să se culce!

Ea stă acolo sus şi mă veghează,
În vers îmi pune câte-un gând;
Până de ziuă când se luminează,
Din huma mea, te scriu oftând!

Ziua, mai fac, eu, ce mai fac,
Dar noaptea, ţi-am închinat-o ţie.
Din taina ei, te scriu într-un oftat,
Cu lacrima-n miros de poezie!
11 01 2013

Nu ştiu ...

Nu ştiu când vii,
Nu ştiu nici când pleci.
Arde iarba ninsă
pe poteci.
Gândul către seară
mă împinge,
Înveşmântat în strai
de sărbătoare!
La fântână dorul mă
convinge;
Să scriu tot ce-n inimă
mă doare!
10 01 2013

Ai venit ...

Am venit, aşa cum fac mereu.
Aici la tine-acasă nu mi-e teamă,
Mi te-a trimis în cale Dumnezeu,
Să-mi oblojeşti cuvintele în palmă!

Am venit; şi dacă tot îţi sunt
Atât de-aproape şi înstrăinată,
Îmi lasă doar nevoia de cuvânt.
Ce-o port în mine, pentru prima dată!

Sunt aici- ce tot îndrugi acolo?
Din depărtare te aud cum scrii;
Cu gândul tău curat şi toate cele,
Câte-ţi mai trec prin vis, noaptea târziu!

Ai venit, ce-aş mai putea să fac?
Îmi deschid sufletul cuvântului din carte,
De-acum şi aşa nu pot să tac.
În poezie, destinul mi se împarte!
11 01 2013

Banu-i ochiul dracului

Acesta este un pamflet şi vreau să fie tratat ca atare. Mulţumesc!

Banu-i ochiul dracului - pamflet

Banu-i ochiul dracului!
E real, toată lumea ştie,
Pân' la fundul sacului;
În monede, ori hârtie.

De la bani pleacă orice;
Dacă-i ai, păstrează-i
Sau mai bine, cheltuie
Şi nu fă necazuri.

Banu-i ochiul dracului!
Iscă, orice conflicte;
"Asta am plătit-o eu!
Ţine bine minte."

"Te-am ţinut atâţia ani
Tot pe banii mei
Acum, dacă ai şi tu,
Spune ce mai vrei?"

"Eu, plătesc lumina, apa,
Gunoiul, chiar şi butelia"
"ŢI-am adus pâine pe masă;
Mai aveam chiria."
Dar suntem proprietari
Asta-i nasolia."

"Am cumpărat de mâncat
Tot pe datorie.
Iar când trebuie plătit;
Ce-mi rămâne mie?"

"Toată ziua stai pe net;
Eu muncesc, ca prostu',
La căldură, e firesc!
Al meu care-i rostul?"

"Şi acum, ce vrei să fac?
Să reduc bugetul?
Tu stai singur noaptea-n pat
Eu cu internetul."

Astea sunt puţine, însă...
Câte nu se-aruncă;
Vorbe spuse fără rost
Când banu-i, pe ducă.

Ca o morală:

Frate, munca se împarte.
Cu plata este la fel,
Niciunul n-are dreptate!
Am şi eu, are şi el!