De unde-mi vii

De unde vii şi cine eşti, străine?!
Ai apărut, aşa, în viaţa mea,
De dor, faci inima să suspine
Nu te-nţeleg, nici dacă-aş vrea;

Ştiu, doar, în taină să te chem,
Ai atins a sorţii coardă-
Îmi apari în vis, ca un blestem
Nu cunosc astă corvoadă,

Aş vrea să ştiu mai multe, dar
Eşti un mister de nepătruns,
Să nu-mi fie iubirea în zadar
Ce sufletul mi l-a cuprins.

Arată-te, mai bine să te văd,
Să înţeleg a vieţii taină-
Să gust din clipele, ce se-ntrevăd;
Străine orizonturi fără noimă,

De unde vii, străine, cine eşti?
Îmi umpli lumea cu poveşti ! 

Bun găsit - pamflet

Bun găsit, sau regăsit,
Nu mai înţeleg nimic!
De când mama m-a făcut
(La spital, nu pe facebook)

N-am avut o aşa stare
Să pierd vremea, frăţioare
Cu recuperat parole
S-au feisbukul ăsta, care

Îmi tot dă, bătăi de cap
Lista cu amici, goleşte
Nu ştiu cum să fac, să scap
Dar, nici cine mă goneşte,

Undeva e o chichiţă
Internetul, bată-l vina
Nu ştiu ce-o avea, leliţă
Numai el, e cu pricina.

Îşi tot bagă coada-n draci
Ba e una, ba ailaltă
De nu ai ce să-i mai faci
Zău! Îţi vine s-o laşi baltă. :))

Eu

Eu, sunt fată zâmbăreaţă
Când spun: mulţumesc frumos!
Afişez -(sublim) pe faţă,
Zâmbetul meu, ştrengăresc,

Nu o fac la întâmplare
(să se creadă că-i firesc)
Chiar de sufletul mă doare,
Eu, la toţi vă mulţumesc,

Pentru micul gest, în care
Pe la mine ai poposit,
Ca să laşi, un semn, o floare,
Să,-nţeleg, că m-ai citit.

De s-a,-ntâmplat vreodată
Cu vederea, ca să trec,
Peste -un semn lăsat odată
Ce n-am reuşit să văd,

Vin acum să cer iertare
În umilele-mi cuvinte,
Ce îmi sunt învăţăminte,
Dar, nu e-un, capăt de ţară.

Revenire

Dă-mi gura să-ţi sărut
Ca prima oară, când
În viaţa mea, ai apărut
Jurând să nu pleci curând,

Dar, ai uitat şi ai plecat
La fel cum ai venit,
Lăsându-mă cu un oftat
Şi-un suflet chinuit.

Multe seri am aşteptat
Ca luna să apară,
Pe cerul prea luminat
De-un dor, ce -nfioară

Dă-mi gura să o sărut
Dacă tot ai revenit,
Să reluăm de la-nceput
Ce nu s-a împlinit.

Străinul

Ai acelaşi parfum şi mister
De unde-mi vii, străine?
Lasă-mi, te rog, un reper
Să te cunosc mai bine,

Nu ai glas, ori chip să văd
Cum arăţi, în căutare-
Să pot şi eu să înţeleg,
Cum eşti ca arătare,

Mi-ai acordat o întâlnire
Însă n-am putut primi
Cerând răgaz, vreo 2 zile
Să pot afla de unde vii,

Am un număr, fără ton
Pe care mi l-ai dat
Şi nu răspunzi, la telefon
Nici la mesaj, expediat,

Străinule! De unde vii?
Arată-te la faţă-
Nu te piti dacă mă vrei
Măcar o noapte-n braţe.

Femeie cântec

Femeia, e un cântec,
Femeia, e un zbor!
Viaţă dospind în pântec,
Descânt înălţător.

E ruga ce mă doare,
Atunci când sunt plecat,
Cea mai pură floare
Ce m-a îngenunchiat,

Visul purtat de îngeri
Pe aripi de dor, întinse
E valea multor plângeri,
În lacrimă cuprinsă,

Femeia, e un cântec
Suav în armonie-
Ecoul cu răsunet,
La mine-n poezie.

Getuţa Zecheru

grafică - Mihai Cătruna - Portret de femeie

De-o fi să plec

Dacă voi pleca, în stele
Nu i-au, cu mine, mai nimic,
Poate doar, patru scândurele
Şi lutul tot, în care sunt,

Toţi, o să plecăm, odată
Huma, să-o dăm -napoi;
Ne-or plânge, fraţi, surori, sau tată
Şi cerul, dezlegat de ploi,

Chiar mama, de-o mai fi
Ne-o plânge, lacrimă de dor,
Că am fost ai săi copii
Şi-am lăsat-o, în pridvor

Şi de-o fi să plec, de mâine
Voi lăsa în urmă tot,
Ce-am avut şi cui rămâne
N-are rost să mai socot.

Getuţa Zecheru 27__06 __2013

Navigatori

Am fost aproape şi te-am ajutat

Atunci când, sprijin ai cerut,
De n-ai ştiut, te-am învăţat
Cum este bine şi-am crezut;

Vântul vieţii, în soartă, te lovea
Şi-am fost alături, să nu cazi,
Te apăram de vremea rea,
Când spuneai, că nu mai rabzi,

Faci lucruri, fără de -nţeles
Chiar de ţii cărarea, dreaptă;
Greşind fără vreun interes
Îţi arăt ce te aşteaptă;

Nu ştiu, de ce, nu mă-înţelegi
Şi de ce nu vrei să mai asculţi-
Că viaţa, are anumite legi,
Faci promisiuni, ca să le -ncalci;

Deşi îţi sunt mereu aproape,
În toate zilele, la bine şi la greu;
Mă răneşti cu vorbele deşarte
Pe care le arunci, ca un ateu,

Ţi-am fost şi mamă şi femeie,
Mă lovesc, de vorba ta, la greu
Sari în sus, ca o scânteie;
Când vreau să spun ceva şi eu,

Chiar de nu asculţi întotdeauna,
Măcar atunci, când plin de calm-
Ajută-mă, să depăşim furtuna
Ancorând, din nou, corabia la mal!

Destin

Din cupa de cristal, spartă la buză
Mai beau, un strop, de elixir,
Să pot uita, de-am fost, confuză
În durerea, ce o am, să nu mă mir,

Şi de-aş putea să uit, trecutul
Cu ura şi josnicia lui,
Aş trăi, mai mult, prezentul
În bucurie şi splendoarea lui,

Timpul, tot, l-aş îneca în valuri
De speranţe, de mai bine şi frumos;
Ca să renasc, fericită, între maluri,
O viaţă nouă, în care n-am mai fost,

Cuprinşi de soare, flori şi bucurii
Ne-om întâlni, pe drumurile vieţii
Şi împreună, mereu vom fi,
La fel ca-n anii tinereţii.

Getuţa Zecheru

De-atâta chin...

Ţi-am spus mereu, c-am obosit
Căutând căldură -n altă parte,
Te-ai dat învins, că m-ai gonit
Şi nu-ţi plăcea să fiu departe!

N-am spus, niciodată -"te iubesc"
Însă, răbdarea mea, ţi-a arătat!
Şi am ştiut, mereu, să mă feresc,
Când, plin de nervi, m-ai alungat.

Şi de-am găsit iubire -n altă parte
Am vrut departe să mă ştii ...
Să nu mă-mpart, până la moarte;
Cum îmi doreşti tu, zi de zi.

Ţi-am înghiţit, mereu, orice ocară
Replicând, la timpul potrivit,
Întorcând obrazul şi a doua oară,
Dar vreau să ştii, că te-am iubit!

Am spus c- am obosit, de-atâta chin
Nu m-ai crezut, poate, niciodată;
Şi sufletul îmi e amar, de cât venin
Am înghiţit cu tine viaţa toată!

Din calea ta, eu am plecat, iubite
Nu vreau să-ţi fiu, povară grea.
Să mă transformi în albie, la vite
Şi m-am ascuns în poezia mea!

Când scriu, sunt mult mai fericită
Cuvântului, ce sunt, m-am dedicat!
Aici am fost mereu, curată şi iubită
Şi pentru toate astea, m-ai determinat!

Getuţa Zecheru

Adu-mi liniştea înapoi

Nu mă privi cu ură şi trufie
Când vezi cum grijesc de tine,
Priveşte-mă ca pe-o femeie
Ce-ţi stă alături, nu doar la bine,

Nu ştii, aproape, să mă ţii
Cu vorbe grele mă omori,
Sunt soaţă şi mamă la copiii;
Într-un reproş, acum mă dori,

Nu ţi-am cerut, ce nu poţi da
Momentele de bucurii,
Pe care le trăiam, cândva
Încarcă scrinul cu amintiri,

Au trecut anii peste noi
Răi sau buni, dar au trecut
Bătuţi de vânturi şi de ploi
În suflet i-am petrecut,

Că viaţa e atât de grea
O ştim, prea bine, amândoi
Nu gândi, că eu sunt rea
Şi adu-mi liniştea,-napoi.

Getuţa Zecheru__ 30__06__2013

Linişte

M-am bucurat, în liniştea de seară
În pacea ei şi adierea vântului,
Cât gălăgia mi-a plecat afară
N-a tulburat, tăcerea nimănui,

Până şi gândului i-am dat vacanţă
Să se bucure de linişte şi el;
Şi a zburat, hai-hui, pe o distanţă
De jos în sus, către înaltul cer;

M-am bucurat de linişte şi libertate,
Ca florile, de roua picurată-n zori,
Şi sufletul s-a odihnit de-atâta noapte;
Câtă am strâns de-a lungul anilor.

Getuţa Zecheru

Cine sunt, cine eşti ?

Eu cine sunt? Tu cine eşti?
E plină lumea de mistere
Nu mai cred nici în poveşti
E începutul nou, al unei Ere!

Anotimp

Anotimpul, nu contează
Când în suflet ai un dor,
Gândul, împrimăvărează
Pân' la ultimul fior!

Cerul din ochii tăi

Pe cerul căprui din ochii tăi
Îmi odihnesc de dor, privirea,
Tu,-mi simţi căldura în văpăi;
Când mă atingi cu mâna.

Odată doar, de mă priveşti
Când stau îngândurată ...
Noian de simţuri răscoleşti
Şi m-am îndrăgostit deodată.

Zâmbetul tău fermecător
Mă învăluie într-o hlamidă.
Făcând să-mi tremure uşor
Inima de dor flămândă.

Când mă atingi, uşor, pe braţ
Prin trup mă trec mii de fiori
Sărută-mi gura cu nesaţ
Şi strânge-mă la piep cu dor.

Getuţa Zecheru

Bun venit în grădina sufletului meu

    curriculum vitae


 Mă numesc Zecheru Georgeta, născută Corbu; domiciliat în oraş Ianca judeţul Brăila şi am 47 de ani.
Primele clase primare, le-am absolvit în satul natal Perişoru, iar liceul în oraş Ianca.

   Despre mine nu sunt prea multe de spus; sunt un om normal, am început să scriu atunci când am simţit că nu mai pot ţine în mine, cuvintele, mai exact, anul trecut când, intrând prin grupuri literare şi citind poezie, s-a trezit în mine un talent(adormit cu mulţi ani în urmă), da am mai avut o tentativă poetică prin anii  1985 - 1993 , dar nu era ca acum, să aibă cine să te citească şi am renunţat. Anul trecut, când am resimţit muza, am început să scriu, postând poeziile prin grupuri literare. Nu am avut intenţii serioase, dar când am fost anunţată că mi s-au publicat două poezii, într-o revistă de cultură universală, pe nume "Cervantes" , am simţit că mi se deschid drumuri nebănuite vreodată; şi de atunci scriu mereu. Am cititori fideli care mă încurajează să-mi urmez calea în slujba Cuvântului şi pe această cale, mulţumesc bunului Dumnezeu că mă veghează din împărăţia Cerului!

Getuţa Zecheru

Fata de la ţară

Poezia, nu se scrie
(am mai spus-o şi repet)
La comandă, (pe hârtie)
Ori aşa..., pe internet;

E o mândră copiliţă
Ca o fată de la ţară,
Îmbrăcată în catrinţă
Şi fiori la inimioară,

Zi de zi, o vezi trecând
Cu ulciorul de la apă,
Pe deal, cu sapa urcând,
Sau, când vitele, adapă,

Colo-n vale, la izvor
Am zărit-o, decuseară;
În apă cu un picior
Spăla rufele de vară,

Chipul ei, de poezie
La suflet, mă înfioară,
Ca un tril de melodie,
Pe o strună de vioară.

11 06 2013 - Getuţa.