Trece viața

Trece viața pe lângă noi
și n-o luăm în seamă
Cresc pe tâmple albe flori,
dar tot nu avem teamă,

Ne ducem pașii prea grăbiți
strângând lângă noi averi
Oricât am fi de viață obosiți,
luptăm din ultime puteri!

Trece viața pe lângă noi
și-i spunem ziua bună
Împovărați doar cu nevoi,
până-n ceasul de pe urmă!

pasager

nu cer nimic
nu te împăuna, 
ai fost numai
o muză pasageră
un gînd pe care
îl voi alunga
și-n care ești
o mică bagatelă
nu vreau nimic
să nu îți faci speranțe
nici nu-ntreba
de ce te-am căutat
ai apărut
în ultimă instanță
să fii pentru o clipă
muza mea

inimă de femeie

cît poate să îndure
inima de femeie
știind iubiri să fure
iute-i ca o scînteie

ea știe rosturile toate
cum să te cucerească
să se prefacă-n noapte
cînd nu vrea să rănească

inima de femeie
e durere-n pieptul tău
pe buze-i poezie
și veșmînt e trupul său

în palmă-i jucărie
gingașă și suavă
floare la pălărie
pînă devine gravă

un minut

lasă-mă să intru
în adăpostul brațelor tale
acolo mă simt în siguranță,
sunt protejată și ferită
de răutățile lumii
în privirea ta,
vreau să mă cufund
ca să m-ascund de mine
și să fiu una cu ființa ta
lasă-mă să intru
în inima ta
să simt cum sîngerezi
de iubire
lasă-mă să trăiesc
în sufletul tău
cu fiecare respirație
să te trăiesc în mine
să gust parfumul trupului tău
măcar un minut,
atît cît buzele mele
îți rostesc numele

încercări

am încercat 
să-mi spăl păcatele
cu apă și săpun,
dar n-am făcut decît
să scot la iveală,
toate greșelile
am încercat să cos
un petic pe suflet,
acolo unde ascund
sentimentele,
dar n-am putut decît
să amplific intensitatea lor
am încercat să rup
șirul gîndurilor
în care te frămînt
dar n-am reușit decît
să leg mai multe noduri,
îmbrățișîndu-te cu ele
am încercat să opresc
inima, să iubească
dar n-am decît una
în care te trăiesc

lasă-mă

lasă-mă să-ți spun
cît te iubesc
eu simt căldura inimii tale
acolo unde știu
că locuiesc
și unde tu mă chemi
din depărtare
lasă-mă să-ți spun
că te doresc
și nu-ntreba de ce
mă simt profund
neîmplinită
cu sufletul te chem
și te ascund
în tainicul ungher
al inimii
ca să mă simt
iubită

stingher

Suflete, ce stai stingher
cînd atîtea te-nconjoară,
Cînd atîtea stele pier
și te scot din tine-afară,

Ieși la soare și zîmbește
nu sta singur și posac
Cu iubirea-n piept iubește,
karma gîndului să tac.

Suflete, sufletul tău
nu-mi dă pace să-l trăiesc
Prins adînc în pieptul greu,
se mai zbate cînd iubesc!

văratică

fluturaș, tu nu te uiți 
în starea mea civilă
c-am înflorit demult
și m-au polenizat
atîția fluturi ce-au zărit
a mea tulpină
și pe corola mea
s-au așezat?
au cules cu toții
polen fără măsură
mi-au luat chiar și parfumul,
(după care m-au închis)
acuma sunt
doar oază de lumină,
ce-nșelătoare gînduri
spre mine te-au trimis?

tîrziu

ai năvălit în mine
ca un val
și m-ai trezit din nou
la viață
visam cu gîndul
pe un mal
ce mă ducea spre-o
altă soartă
fugeam,
să nu mă urmărești
să mă ascund
de tine
simțeam
că vrei să mă iubesti
și asta
nu-mi convine
eu te alung și tu
mă chemi
nu pot aproape
să îți fiu
dar nu de tine
eu mă tem
ci doar de gîndul meu
tîrziu

un Dans, O nebunie

Parfum de femeie
și-un dans amețitor
Cu inima scînteie,
mi-e trupul mai ușor

Un pas adus în față
și-n laterale doi
Strînge-mă cu viață
rotindu-mă apoi

Dansează cu mine
poartă-mă-n balans
Același ritm ne ține
în dans cu-același pas

Cabrează, răsucește
îndoaie de mijloc
Cît ochi în ochi privește
mi-e inima ia foc
,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

Parfumul dă scînteia
în trupuri prea zurlii
Dansează cu femeia
-n limbajul trupului...

28 07 2014 - foto net

la Umbra unui gînd

Să nu te ferești niciodată de gîndurile tale, să nu te-ascunzi sub masca lașității, lasă-ți imaginația să lucreze, fii tu însuți așa cum simți și cum gîndești; varsă din tine tot ce ai mai frumos, cuvintele exprimă gînduri și sentimente, definesc ființa interioară în care locuiești; chiar și limbajul trupului, absolut orice...., nu-i o rușine să scrii cu încredere tot ce gîndul tău intuiește, tot ce sufletul simte, fiecare fărîmă de viață trebuie trăită fie și prin cuvinte; dacă le lași acolo în tine, nu vor avea niciun impact în ceilalți, vei fi doar un subiect în eter și vei trăi printre altele la fel ca tine, nereușind să vă ciocniți vreodată, pentru că nu te exprimi în niciun fel, însă cuvîntul atinge, se simte, te trăiește și te cheamă acolo unde mai e ceva de spus...

posac

suflete, nu fi posac
mai ia pe cineva cu tine
atunci cînd te trăiești
de unul singur
mergi prin viață
așa cum merg rufele la spălat
te vei cruța și tu
de oboseala timpului
zvîntîndu-ți durerile
pe rastelul unui trai decent

sinGuratic

Un suflet singuratic
prin univers trecînd
Îl port tot mai tomnatic
pe tîmplă și în gînd

Pe buzele ca mierea
și ochi de albăstrele
Mi-aduce mîngîierea,
speranță și plăcere

Tu suflet singuratic
de unde-ai apărut
Din care timp lunatic
mi te-ai ascuns în trup

Și mă trezești la viață
topindu-mă de dor
-n acorduri de romanță
în care mă-nfior ...

de Dor

Să ai o zi frumoasă și ușoară
diseară te aștept cu drag,
Ca să-ți sărut gurița iară,
cînd vei păși pe al meu prag

Și-n brațe am să te cuprind
cu dorul cuibărit în piept
Senzații dulci ca să-ți aprind
ca să-nțelegi de cînd aștept ...

Ne vom iubi în patul nopții
numai de stele luminați
Și vom sorbi licoarea vieții
în cupa dragostei scăldați! 

te Iubesc

Te iubesc, dar tu știi
nu-i nevoie să repet
Te iubesc, orice-ar fi
inima mă arde-n piept

Te iubesc, tot mai mult
și te chem seară de seară
Glasul vorbelor s-ascult
și gura să-ți sărut iară...

În fiecare clipă

Cu fiecare zi care trece
sunt tot mai trist și mai stingher
Ca un pahar cu apă rece
din care beau ca să mai sper

În fiecare oră ce s-a dus
am adunat speranțe pentru tine
Dar numai una a rămas
în care sper să-ți fie bine

Cu fiecare clipă ce mă trece
din fiecare ceas promis
Am strîns iubiri cît pentru zece
să le prefac în paradis

În fiecare noapte de-ntuneric
pe cer apare cîte-o stea
În labirint de zbor feeric
am să-ți trimit dragostea mea

În fiecare seară ce mă cheamă
acolo unde te găsești
Inima mea parcă mă-ndeamnă
să-ți spun mereu cît te iubesc

medicală

nu mai sunt doctori
să vindece poezia,
nu mai sunt doctori
pentru nicio pasiune
toți și-au luat concediu
de cuvinte
au rămas asistentele singure
prin saloanele sufletelor
și tratează paturi goale
nici pacienți nu mai sunt
au murit de rețete prescrise
pe culoare stau agățate
gîndurile vizitatorilor
infirmierele spală cu mopul
ultimele metafore
de pe pereții spitalelor
nu mai sunt doctori
s-au îmbolnăvit toți
de boala versului.

nervotic

Am un lup nervos care mă urmărește
pușcă n-am să trag după el
dar am un alt arsenal 
pentru colții săi
îi voi arunca toate poeziile
nescrise
să roadă la ele
pînă se trezește muza
din cuvinte

nebunia cuvintelor

nebunia e universală
toate poeziile sunt în grevă
nici autorii lor nu le mai pot stăpîni
cuvinte nescrise 
stau pe la colțuri de condei
și aruncă cu metafore

creioanele au pornit deja
al treilea război
și nu se lasă deloc
recitate

de Dragoste

Dă-mi gura să-ți sărut cu foc
și inima să ți-o cuprind
În palme pline ca-ntr-un joc
iubire-n suflet să-ți aprind
*
Nu mai știu pe unde sunt
cu vorba-n vînt și capu-n nori
Cu trupul tot la tine-n gînd
ce se destramă-n dulci fiori
*
Dă-mi ochii-n ei să mă cufund
și gîndurile să-ți citesc
Cînd buzele am să-ți sărut
să pot să-ți spun cît te doresc
*
Nu știi în cîte nopți la rînd
chiar te visam aici cu mine
dar tot chemîndu-te în gînd
chiar visul tot ne aparține
*
Dă-mi brațele să te cuprind
și sufletul să-mi liniștesc
Prin vorbe tandre de alint
să îți arăt cît te iubesc
*
Vreau glasul tău să îl ascult
cum îmi șoptește la urechi
Vorbe de dor și de alint
să pot trăi, să nu mai mor!

22 07 2014

Gînduri din rețea

Fiecare om caută ceva în viață, sau aici în virtual, unii caută pur și simplu prieteni (comunicare), alții caută iubirea, acel sentiment care te face să trăiești cu adevărat, alții caută colaborări pentru afaceri, totuși toți căutam ceva ce nu avem în viața reală, altfel am face altceva decît să deschidem din cînd în cînd calculatorul, în spatele monitorului se ascunde un suflet adevărat, cu dorințe și tristeți, cu neîmpliniri și cu vise, un suflet care are nevoie de afecțiune, încredere, înțelegere; dacă-l vezi în preajma ta, fă-i o bucurie..., cît de mică...! 

Sărutul

Nu-mi aduce flori

Nu-mi aduce flori
ca să mă împaci,
După ce m-ai încărcat 
de vină
Au și ele-un loc,
în sufletul lor
Care înflorește
în lumină
Nu mai rupe flori
Nu simți că le doare
lacrima de rouă,
Plină de culori
în care și moare!

De unul singur

Singur să nu fii vreodată 
În singurătatea clipei
Umbra gîndului te poartă,
Cînd te dăruiești risipei!

Să împarți de unul singur
Tot ce sufletu-ți măsoară,
Cît e zborul unui flutur
Pentru cei ce te-nconjoară!

Nu vei fi pe lume singur
Între rătăciri prin viață
Cînd aripa unui flutur,
Zborul vieții, te învață!

Fata dragă de la țară

Eu sunt fată de la țară
Iar aicea pe facebook
Am scris o poezioară,
De la mine din sătuc!

Am scris din copilărie
Amintiri cu ai mei frați,
Despre viața la cîmpie
Și sătenii minunați!

Cum își leagănă în soare
Holdele cu spic bogat
Rodul grîului din pîine,
Cu pămînt amestecat!

Sunt Getuța fată dragă
Am venit cu gîndul bun
De la mine de la țară
Între versuri să îl pun!

Cu miresmele de floare
Pe sub cerul luminat
Într-o zi de sărbătoare,
Veșnic binecuvîntat!

Fără nume

Mi-a încolțit reumatismul în vine
De-atîtea ploi cîte-au căzut
Pînă la toamna care-i spre vine,
O să arăt ca un pom înfrunzit!

Atîta durere prin oase m-apasă
De nu mai știu un,-să m-ascund
Nici sub umbrelă ploaia nu-mi lasă,
Un mic adăpost pe unde să plîng!

De-atîtea ploi căzute prin vine
Mi-a încolțit reumatismul în oase
Și cît-or ploua cuvintele-n mine,
Voi răsări prin poeme rămase!

Pisi-cloșca

Mi-a căzut pisica cloșcă
Stă pe ouă în cuibar,
Să nu-i fie prea ilar
Cînd o mîrîie pe cloșcă!

N-o să mai murim săraci
Cu atîtea orătănii,
Azi în duminica Tomi(i)
Am găsit pisica-n crăci,

Unde cloșca cea bătrînă
Își depuse ouăle,
Numai ea clocească-le
Sub o ladă la fîntînă!

Mare e astă minune
Mi-a fost dat ca să găsesc,
Stînd pe ouă la fîntînă
Pisicuța mea nebună 

Atîta sunt

Eu nu știu să scriu frumos
Sau n-am cuvintele la mine 
Dar dacă e de vreun folos
Pun sufletul în vorbele puține,

E vorba mea în care mă îmbrac
Atunci cînd este sărbătoare,
E poezia-n care inima-mi desfac
Și nu o fac deloc la întîmplare.

Atîta știu să scriu, atît mi-e dat
Să mă destram din firele de viață,
Atîta știu că pot și-atît am învățat
Cît mi-e cuvîntul martor și povață,

În drumul spre lumina învierii
Cînd sufletul se naște din tăceri
Cuvîntu-mi duce pasul înserării
Pînă la capătul trăirilor spre cer.

Gospodinele

Am dat mîncare la furnici
Firimituri de cozonac
N-aveam cu ele ce să fac,
Cînd ele tot roiau pe-aici!

Erau din-alea mari, nu mici
În mușuroiul din grădină
C-un orificiu* mic de-alună,
Din care tot ieșeau furnici!

Își căutau de zor mîncare
Pentru odraslele lor mici,
Care roiau printre urzici
Flămînde și-n nevoie mare!

Versuri

Am să vin pîn-la Sulina
Cît mai este primăvară
Să legăm versuri cu Luna
Pînă soarele-o s-apară

Și-o să facem în poeme
Poate un popas mai lung
Numărînd fulgii din perne,
Pînă zorii ne ajung!

Chiar dacă o fi să plouă
Cum anunță în prognoză.
Poezim un ceas ori două,
La lumină de veioză!

Ne vom face jurăminte
Cît dorințele-mplinim
Într-o dragoste fierbinte,
Cît poemele simțim!

Și cînd soarele-i cît casa
Noi vom fi prea obosiți.
Să servim prînzul la masa,
Versului ce-o să-l citiți!

Pamflet

Cine-a zis că nu-s poet

A făcut mare greșeală

Eu îmi asum acest drept

Și am să-i cer socoteală.

Aici toți suntem poeți

De la ăla care-njură,

Pîn-la cela care fură

Un vers scris cu truda frunții,

Dintr-un gînd ce mută munții,

Într-o pajiște în floare,

Și-n adîncuri de izvoare.

Sufletul atunci cînd scrie

Este plin de poezie.

Cine-a zis că nu-s poet

Ăsta este un pamflet

Și l-am pus în poezie

Numai așa, ca să fie...!

Am de toate

Dacă vrei să te amuzi
Te invit aici la mine
Am de toate ca să rîzi
De cuvintele-mi puține

Nu sunt As în comentarii
Dar mă scriu așa cum sunt
Nici un suflet plin de carii
Cît pun inima-n cuvînt

Dacă vrei să te distrezi
Vino-n pagină la mine
Am de toate, vii să vezi?
Sau invidia te reține?

Eu citesc cu drag pe toți
Chiar dacă nu vă răspund
Am simțit de-atîtea dăți
N-am nimic să vă ascund

Tot ce scriu e la vedere
Să citească orișicine
Trece prin a mea durere
Care mistuie prin vine

E doar gîndul ce mă știe
Dezgolită de păcate
Sufletul cînd vrea să scrie
Nu este umbrit de noapte.

Viața, ca un pamflet

Pun sufletul în tot ce scriu
Nici nu contest această vină
De-acum și pînă mai tîrziu
Cuvîntul scris o să rămînă

De scriu ilar sau mai șucar
E doar ca să vă simt aproape
Să nu-mi fie versu-n zadar
Că nu l-am spus cu răutate

Vroiam acum să scriu pamflet
Dar gîndul meu așa mă scrie
Oricît încerc să-i mai repet
El mă transformă-n poezie

Nu-i vina lui, n-am ce să fac
Doar muza mea-ncăpățînată
Își face mai mereu de cap
Ca să mă lase supărată

Că toată viața-i un pamflet
Cînd sufletul vrea să se scrie
N-are nevoie de-un buget
Să-și pună oful pe-o hîrtie 

Mesaj de dor

Nu-i motiv să șterg din listă
Prietenia ce ți-am acceptat
Fă-o tu, de mă crezi o arivistă
Nu sunt ceea ce tu ai visat!

Mă blestemi din dragoste
Nu sunt pentru aventuri
Nici nu sunt vreo pacoste
Din viața ta să mă înlături!

Te-aș ruga, să nu fii rău
Cu nimic nu ți-am greșit
De ce mă trimiți în hău
Dacă nici nu te-am iubit!

Ești frumos cum n-am visat
Nu sunt pentru dragoste
Să mă crezi cu-adevărat
Nu-ți răspund la patime!

Nu pot să mă îndrăgostesc
Nu mai am vîrsta potrivită
Chiar de în taină te iubesc
Mi-ajunge să fiu fericită...!

N-aș putea să nu-ți vorbesc
Nici nu sunt nepăsătoare
De-aș putea să te iubesc
Mi-ai fi doar o sărbătoare!

Ți-am văzut fotografia
Pentru mine e de-ajuns
Să te scriu în poezia
Ce sufletul mi-a pătruns!

Nu mă tem ...

Nu mă tem de al meu gînd
Dacă vreau și pot să scriu
Stînd la umbră de cuvînt,
Pînă nu e prea tîrziu!

Nu mă tem nici să vorbesc
Cui și cine treabă are?
Dacă-n vers mă risipesc,
Arătînd cîte o stare?!

Om să fii și fără teamă
Lasă-ți sufletul să scrie
Pînă cînd ajungi la vamă,
Te așterne-n poezie!