...

...
...

duminică, 9 martie 2014

8 Martie (parodie)

E ziua ta, femeie
Eu îți aduc în dar,
Un braț de orhidee
Și un sărut fugar!

Cînd îți prind de buză
Candida sărutare...
Să nu devii confuză,
Doar azi e sărbătoare!

Nu ești prea deschisă
Însă, m-aș spovedi
Cu inima aprinsă,
În focul dragosti!

Dulcea mea femeie
Buchet întreg de nori
Cu lacrimile tale,
Mă umpli pînă-n zori!

Nu știu cum aș face
Să te nimeresc,
Cum să dau la pace
Ca să te iubesc!

De ziua ta, femeie
În mîini m-aș așeza,
Arzînd ca o scînteie
Ca să-ți rup inima!

E ziua ta, iubito
8 Martie, de-acum,
Mi-a pus bățul în roată
Și m-a întors din drum!

Iubește-mă din nou

Iubește-mă să simt din nou căldura
De care niciodată nu m-am îndoit,
Că mi-ai privit cu dor mereu făptura
Și te-am făcut întotdeauna fericit!

Iubește-mă așa cum te iubesc și eu
Chiar dacă nu m-ai luat în seamă
Eu ți-am purtat același dor mereu
Și n-am avut vreodată teamă,

Că ai să pleci departe într-o bună zi
Și-ai să mă lași cu inima rănită...
Iubește-mă la fel, așa cum știi,
Sau lasă-mă să cred că sunt iubită...!

Iubește-mă, nu cer nimic mai mult
Arată-mi iarăși de ce ești în stare,
Eu te iubesc la fel ca la-nceput
Mai spune că nu-ți sunt o întîmplare,

În viața ta, atunci cînd am intrat
Mi-ai dăruit momente fericite
Și în credință veșnică noi am jurat,
Că nu vom risipi nicicînd acele clipe!

Rugăciune

Rugăciune 

Mă rog în fiecare zi de sănătate
Mă rog să fiu mai drept, mai bun
Să am gîndul curat, dacă se poate
Să nu urăsc pe nimeni, nu am cum,

Mă rog la tine Doamne, pentru toate
Să-mi dai putere cînd pornesc la drum,
Să am grijă de mine şi de cel aproape;
Pentru viaţa mea, să nu mă tem nicicum!

Mă rog şi pentru cel ce zace în nevoi
Să aibă cît să poată merge mai departe
Şi drumul drept, curat fără noroi
Şi pentru cel ce s-a pierdut în noapte!

Mă rog şi pentru sufletele celor duşi
Care-au murit atunci; să avem azi Libertate
Pentru copii părăsiţi ori de boli răpuşi
Dă-le Doamne părinţi şi sănătate!

Mă rog cît pot să am înţelepciune
Să pot ierta mai mult, să pot spera,
Să nu mă las orbită de înşelăciune
Din toate să aleg, cît ţine inima!

Mă rog să fiu iertată, de am greşit cuiva
Să dau puţinul meu, la fiecare
Să ştiu iubi şi din iubire să pot da;
Acolo unde e nevoie şi se cere...!

Mă rog în fiecare zi, la Dumnezeu
Să nu-ncetez vreodată să fiu, eu,
Amin!

Valori

*Valorile umane le afli cînd le pierzi*
Tu ai pierdut cînd n-ai mai găsit cheia,
Spre adîncimea ochilor mei verzi
Și-ai rătăcit de-atunci chiar și femeia

Care ți-a stat mereu în mîna dreaptă
Fără să ceară, fără să primească...
I-ai dat nimic, din tot ce mai așteaptă,
Chiar dacă ea continuă să dăruiască

O lume întreagă plină de cuvinte
Dar pentru tine nu mai are rost,
Te prețuiești în false jurăminte
Și te ascunzi ca într-un adăpost.

Valori, sunt toate sufletele care
Ți-au dăruit mai mult decît sperai,
Iar astăzi, cînd cuprins de disperare
Împiedici pasul lor în drum spre Rai !

Am scris

Am scris despre iubire
Am scris despre amor
Și despre fericire
Și ce înseamnă dor,

Am scris la supărare
Am scris cînd am greșit,
Chiar și la întîmplare
Versul mi-a ieșit,

Am scris de fericire
Am scris și cînd am plîns,
Am scris să iau putere
Să-mi fie deajuns,

Am pus între cuvinte
Tot ce m-a risipit,
Ori alte sentimente
Ce lesne m-au rănit,

Am scris și-o să mai scriu
Dar nu fac jurămite...
Încă nu-i prea tîrziu,
Încă mai sunt cuvinte!

Ce e viața?

ce e viața?

- te naști, crești,
îmbătrînești și mori.
- între timp...,
înveți:
- să vorbești (ce nu trebuie, cînd nu trebuie, unde ...)
- să citești (cărți, fizionomii, printre rînduri, printre gînduri, în stele )
- să taci (cînd nu e competența ta, vorbești în plus, în minus, în tăcere)
- să mergi (drept, într-o parte, înainte, în cealaltă, sau alături)
- să gîndești ( cum e bine, pentru tine, cum e rău sau în locul altuia)
- să suporți (dureri, emoții, consecințe, înfrîngeri sau pe alții)
îți faci prieteni, sau te fac ei pe tine
- să iubești (pe oricine, pe tine, aproapele, sau să te prefaci numai)
- să aștepți ( un tren, o persoană, vara ori să treacă timpul)
- să ai răbdare (cînd s-a stricat ceva, nu ești înțeles sau cu alții)
- să te bucuri (pentru tine, pentru alții sau să te prefaci numai)
- să înțelegi (cum stă treaba, cum merge sau pe alții)
- să faci față (în toate situațiile, de masă, scaun sau fețe, fețe)
- să nu te enervezi (cu un bîlbîit, cu tine însuți, cu timpul)
Cu alte cuvinte, cît trăiești numai înveți, nimic altceva;
apoi vine sfârșitul (pe care nu-l dorești, nu știi cînd vine, nici cu ce, dar vine)
Pînă atunci, hai la noi să stăm degeaba!

Să vă iubiți, cît lumea

Să vă iubiți cît încă-i primăvară
Iar soarele din cer mai încălzește 
Pămîntul, dezbrăcat de ninsoarea,
Vreunui gînd care tîmpla albește.

Să vă iubiți cît cerul e deasupra
Imensă cupolă plină de întrebări,
Despre ce-a fost, sau încă este
Să nu cădeți răpuși în lamentări!

Să vă iubiți cît e rotund pămîntul
Și cerul deasupra încărcat de ploi,
Să fiți aproape nu doar cu gîndul
Îmbrățișările să curgă în șuvoi!

Să vă iubiți cît încă e lumină
Și flacăra mai arde în fereastră,
Iubiți-vă cu dor de la inimă
Ca dragostea să nu se ofilească!

Să vă iubiți cît mai există lumea
Și pămîntul fără marginile lui,
Iubiți-vă cît toată săptămîna
Să nu dați socoteală nimănui!

Iubiți-vă cît mai sunteți în stare
Noi ne iubim și cînd suntem certați
Nu căutăm o vină de-atîta supărare,
Chiar dacă am fost egal de vinovați!

În amintiri, cînd plouă

Cîtă bucurie îmi trezește norul
S-a lăsat pe fruntea mea cu dor
Sunt născută-n satul Perișoru,
Fată de țărani și oameni din popor!

Am crescut și am trăit la țară
În căsuța noastră părintească,
Toate amintirile azi mă înfioară
De cîte ori gîndul mă duce înspre casă!

La părinții mei ce mă așteaptă
În pragul casei încărcat de dor,
La mama mea bătrînă și frumoasă
Și tata cel mai harnic gospodar!

Sărut mîna mamă, sărut mîna tată
Ne-ați crescut în dragoste pe toți
Fratele cel mare și sora mijlocie,
Cu-atîta bucurie în brațe mă purtați!

Am crescut modest și-n bunăstare
Nu ne-a lipsit nimic și nici nu am cerut
Ne-ați ocrotit asemenea pe fiecare,
La fel și noi copii, truda v-am răsplătit!

Am plecat pe rînd din casa voastră
Atunci cînd soarta ne-a chemat;
Dar n-am uitat iubirea părintească,
În zi de sărbătoare pe toți ne-a adunat!

Cîtă bucurie îmi trezește ploaia
La părinți mei cînd mă gîndesc,
Se luminează parcă și odaia
Cu Dumnezeu acum le mulțumesc!

Uităm de noi

Am uitat că timpul trece
Și de tot ce mi-ai promis,
Ai uitat că gheața-i rece
Și să eu nu-s doar un vis!

Tind să uit pînă și locul
Ce mi-a fost sortit doar mie;
Tu îmi spui că doar norocul,
Mă poartă spre veșnicie,

Pașii mei uitați de tine,
Pasul tău zburat de vînt,
Spre o altă melodramă
Azi mă cheamă în cuvînt,

Am uitat cît mi-e de bine
Sufletul cînd se destramă
Am uitat chiar și de tine,
Dau semnale de alarmă,

Nu mai știu să mai întorc
Fila într-o altă viață
Am uitat să mai trăiesc
Doar cu stropul de speranță,

Uiți de mine, uit de tine
Am uitat că suntem doi
Și că zilele-s puține
Să le-mpărțim între noi,

Ne rămâne doar tăcerea
Să vorbească înainte
Iar uitarea e ca mierea
Și se-ascunde în cuvinte!

De ziua ei, să fie (parodie)

Aș vrea să scriu ceva
Să fie de ziua femeii
Dar muza mea nu vrea,
Să-mi dea cheia ideii !

Ceva frumos să fie
Precum e al ei chip
Ca într-o poezie,
Sublim stereotip...!

Dar, aș începe-așa:

Făptură minunată
Ai ochii migdalați
Și gura dantelată,
Cu dinți gălbui stricați!

Pe chipul tău se văd
Multiplele canale...
Din care-a curs cîndva,
Sudoarea frunții tale!

Cascada ta, de plete
Ce flutură în vînt...
E creț ca un scaiete
Și curge la pămînt!

Pe gîtul tău sublim
Și lung ca de girafă
Atîrnă din preaplin,
Trei negi cît o carafă!

Rochița ta cu flori
Ascunde dedesupt...
Doi sîni cît două mori,
Din care mulți au supt!

Sub poale la rochiță
Pitit-ai și doi pari...
Tulpină de răchită,
Înfipți în subsuori!

Nimeni nu e ca tine
Mai dulce și suavă
Mijloc în serpentină,
Cu bust, gata să cadă!

Făptură minunată
Cu trupul ca de șnur
În mers împiedicată,
La noapte-am să te fur!


Femeie mamă

Femeie minunată
Fecioară între sfinți
Și mamă preacurată,
În gînduri mă alinți!

Ziua ți-e închinată
Să fie doar a ta
Cu lacrimi e udată,
Să știi măicuța mea!

Mi-e sufletul la tine
Tot gîndul ți-l închin
Și numai pentru tine,
Azi cerul e senin!

A înflorit o floare
Pe tîmpla albă ninsă
În zi de sărbătoare,
Cu dragoste aprinsă!

Femeie minunată
Fecioară între sfinți
Și mamă adevărată,
Azi dorul m-a învins!


De ziua ta, femeie

De ziua ta, femeie
Îți dau în dar, o floare
Sau poate un buchet,
Că doar e sărbătoare!

Și te-aș ruga frumos
Să ai grijă de mine
Nu sunt pretențios,
Cu tine doar mi-e bine!

Ai fost mereu alături
La bine și la greu,
Mi-ai oferit de toate
Și cînd nu am fost eu!

Din suflet să mă ierți
Pentru cînd am greșit
Acum îți mulțumesc,
Știind că m-ai iubit!