...

...
...

luni, 17 august 2015

imaginar

Mi-e liber zborul când cu tine
în gând aș evada un pic
Pe cerul tău să mă înalț îmi vine
însă nu pot să mă ridic
(Cu gândul dus într-altă lume
în care știu că nu încap
Doar cuvintele-mi vor spune
de-acum încolo ce să fac)
Și cât aș vrea să pot zbura
până dincolo de moarte
Într-un alt trup m-aș reîncarna
numai să te-aduc aproape.
foto - net

închinare pâinii

pâinea noastră cea de fiecare zi
luată pe caiet
de ce ți-e coaja cartonată
nu știu alții cum te mănâncă
dar eu te înmoi în ciorbă
ca bătrânii la azil
fi-i mai crocantă
și nu ne chinui nouă măselele
de minte
și celelalte cuvinte
ești așa de aromată
precum e țara mea cu lanuri aurii
tu ne potolești foamea
cu o ceapă crăpată în pumni
fie-ți grâul copt în glie
și pe masă
pâine mie
Amin!

Lasă-mă să fiu așa cum sunt

Lasă-mă să fiu așa cum sunt
nu-mi stăvili vreo încercare
Sunt adiere ce mă poartă-n timp
pe a neantului cărare
Nu am în suflet nicio vină
decât aceea că exist
În blânda rază de lumină
sau ruga unui crist
Lasă-mă să fiu cum simt
în disperări un licăr de speranță
o frunză coborâtă din înalt
și-apropiere la distanță
Iubește-mă așa cum sunt
sau lasă-mă să-mi văd de drum
Nu-mi răvăși al vieții trup
cât în iubire sunt doar fum
Lasă-mă să fiu așa cum sunt
și-atât...

extaz

Îți arăt 
că n-ai fost 
iubit niciodată
Cu doar un sărut
te fac să simți
cum fac dragoste
cu sufletul
tău
o
eternitate

poem

Poemele de dragoste 
nu erau făcute pentru așternut, 
ci pentru a umbla nude ..., 
așa 
din cuvânt în cuvânt, 
fără teama de a le recita...

hoinar prin viață

Îți amintești copilăria noastră
plină de jocuri și de jucării
De clasa cu banca la fereastră
în care stam noi doi copii?
Sau de vacanțele de vară
spune dacă-ți mai amintești
Plimbările la drum de seară
prea încărcate cu povești.
Teiul cel sălbatic din grădină
din care florile se scuturau
Presărând în păr a lor lumină
și mă rugai ca să mai stau,
Măcar o oră să mă ți-i în brațe
mărturisind iubirea ce nutreai
Mi-adulmecai aroma de pe față
apoi timid, buzele-mi sărutai
Multe amintiri îmi trec prin gând
însă nu ești ca să ne amintim
De anotimpul dus pe-aripi de vânt
mi-e atâta dor să povestim.
Eu n-am uitat, mi-aduc aminte
cu nostalgia-n suflet de atunci
Dacă te chem în gând cuminte
la mine, tu, nu mai ajungi!

pe trupul tău

Respiră-mă, te rog fierbinte
adulmecând seducător
Arome dulci și pertinente
pe trupul tău să mă-nfior
*
Hai cântă-mi iarăși melodia
pe harpa inimii culcată
Cât port în fluturi, poezia
la sân, să te strâng, furată
*
Și între falduri cât te simt
să te urc, să te cobor
Tu doar în ciudă și cu jind
să mă sufoci cu al tău dor.
15 07 2015
foto - net

zâmbește-mi

dacă ți-am zâmbit
zâmbetul tău îmi încălzește
sufletul
Ascultă-mă 
chiar și atunci când tac
tăcerea îți va spune
cât îmi ești
Rămâi cu mine
chiar dacă ești departe
prezența ta
n-are nevoie de cuvinte
Ești special
și asta mă
alintă...
foto - net

iubire inocentă (parodie)


Cu iubire inocentă
te-aș iubi ca o dementă
buzele ți-aș săruta
și pe mine te-aș culca
Dezbrăcată ca de gală
îți așez capul în poală
Să te urc să te cobor
să-mi treacă de al tău dor
Cu iubire și cu drag
seara te aștept în prag
Hainele să ți le rup
trupul tot să ți-l sărut
Îmi ești drag așa cum știi
că m-așterni în poezii
Din iubire inocentă
te iubesc ca o dementă
În iubire-s pătimașă
cât mi-e inima poznașă
Că iubirea inocentă
m-a făcut așa dementă
22 07 2015
foto - net

zâmbește

să zâmbim un pic
măcar în colțul gurii
că n-am făcut nimic
împotriva firii
păi de ce să fim triști
nu-i împotriva firii
și dacă tot exiști
să-i facem loc zâmbirii
e mult mai omenesc
cu zâmbetul pe față
și-atâta de firesc
în pofta mea de viață
zâmbetul ne descrie
o stare un moment
viața-i o parodie
rescrisă permanent
zâmbiți un pic vă rog
- așa, vezi că se poate!(?)
mai multe la un loc
zâmbește pentru toate
zâmbind un pic, vă zic
chiar și în colțul gurii
zâmbetul cel mai șic
e-n mrejele zâmbirii
23 07 2015

Iubirea, nu-i păcat

De ce însumi iubirea c-un păcat
când e atâta de înălțătoare
Iubirea naște în femeie și bărbat
sentimentele cele mai rare
N-ai cum trăi precum o brută
cu inima-nchistată în nimic
Sau iarba-nvălurită în cucută
sufocând pământul câte-un pic
Ca cerul fără nori în plină vară
și soarele arzând dogoritor
Sub arșiță cerșind o picătură
din ploaia unui duș răcoritor
Ți-ar place să trăiești fără văpaia
ce freamătă până-n rărunchi
Cu trupul penetrat de vâlvătaia
durerii ce te pune în genunchi?
De ce-ai numi iubirea un păcat
privându-ți trupul de savoare
Dezlănțuită-n brațe de bărbat
iubirile se cer nemuritoare.
23 07 2015
foto - net

Atâți bărbați

Sunt atâția bărbați
ce prin vers mi-au trecut
și pe fiecare în parte
într-un gând i-am ținut
dintr-atâția bărbați
ce prin gând mi-au umblat
pe fiecare în parte
într-un vers i-am cântat
sunt atâția bărbați
ce în suflet i-am strâns
pe fiecare în parte
într-un vers i-am cuprins
dintr-atâtea gânduri
ce versu-mi dictează
numai unu-n poeme
mă ține trează.

fantasme



fantasme nebune
mai am uneori
noaptea prin vise 
când treci
te am în suflet
cu mine mereu
nu știu când vii
nu știu când pleci
prin gândul tău
mă mai plimb
cu picioarele goale
să te tulbur mai mult
să te-ating
cu-a trupului poale
și ador când te chem
să te strig
și te trag în mine
prin orice por te respir
ești vital și mi-e bine
ești fluidul ce curge prin vine
când zborul e-atât de firesc
și setea adâncă
de tine-i prea plină
pe dinăuntru de dor mă topesc
foto - net Prettacasalm

ține-mă de mână

Probabil că într-o viață anterioară am fost pasăre, sau voi fi zbor...
cine știe...
ține-mă de mână
Cu gând să dorm, mi-am sprijinit
tâmpla obosită de cuvinte
în moalele pernei
(singura care-mi poartă
visele)
dintr-o dată s-a deschis
cerul şi o lumină puternică
m-a făcut să mă ridic
simţindu-mă uşoară ca un nor
şi mă tot înălţam deasupra
copilăriei mele
cuprinzând cu privirea toate locurile
pe unde-mi petreceam
negrijile
vedeam oameni mici, grăbindu-se
care încotro îi purtau gândurile
pomi verzi şi înfloriţi, presăraţi
peste câmpia întinsă
făceam salturi spre înalt
cu coborâri de-o clipă
într-o amintire
aerul din jurul meu mirosea
a liliac înflorit
şi în plutirea ninsă printre porumbei albi
mi-am simţit dintr-o dată
trupul greu rostogolit
pe-o parte
aceea cu fereastra
care-mi ducea
zborul...

Replică

Tu mă dorești a ta Regină
până la stele mă ridici
Cu inima de dor prea plină
în vraja asta mă implici
De mă ascund în ochii tăi
să-ți fiu o lacrima uitată
Pe dedesupt ard în văpăi
privirilor abandonată
Eu te-aș fura tu m-ai răpi
din lumea asta-n care
Timpul e scurt pentru a iubi
și nu e de mirare
Rămânem simpli muritori
pierduți în Univers
Că până vom ajunge sori
ne scriem într-un vers.
foto - net

La post restant

Aici nu locuiește nimeni
sau poate-a locuit demult
E doar un lut cuprins de mine
în care arde un tumult
Nu respiră nimeni vâlvătaia
care mă risipește-n vânt
Aici a locuit doar ploaia
căzută lacrimi la pământ
Aici nu-i nimeni niciodată
nu-ți irosi bătăi în van
Cu inima de piatră seacă
nu încarci golul ce eram
Aici nu locuiește nimeni
sau poate a locuit
Clandestin aș putea spune
și cu gândul la nimic
04 08 2015

tu iubire

vei săruta buza fântânii mele
așteptând stingerea jarului
ce mistuie încă
și n-are leac 
decât în ghizdurile sufletului
durut de mâna ta
când îți săturai setea de mine acolo
la sânul izvorului și bălăceai
când și când în gânduri rupte
unde nu te găseai
dar înainte de toate
te oglindeai ca să-ți vezi
sufletul rămas
după arșița
erosului
foto - net

Ți-am spus vreodată

Ți-am spus vreodată că te am
atât de-aproape și înstrăinat?
Că treci prin mine ca un val,
corabie de vis neancorat.
Ți-am spus vreodată cât de greu
mai stăpânesc a inimii dorință,
Destrămându-mi sufletul mereu
ghem înșirat șuviță cu șuviță
De nu ți-am spus să știi că încă
mai trec prin mine amintiri.
A tot ce-a fost, și mă frământă
acel popas plin de simțiri
De nu ți-am spus mai poți să știi
cum ard adânc în foc și pară
Din răsputeri mă zbat să sting
văpaia lui, să nu mă doară.
foto - net

Un alt ceva

Uneori am impresia că nu aparțin acestor locuri
parcă alt cineva ar locui aici nu mă regăsesc total,
ca și cum cineva se joacă în mintea mea și-mi spune ce să simt.
Aș vrea să ies din trupul ăsta care nu-i al meu, nu-mi aparține,
nici el nici amintirile sau trecutul lui.
Mă năpădesc simțiri ce nu-s ale mele,
și pe care nu mi le-aș imagina.
Scriu.
Dar nu scriu eu,
un alt ceva mă îndeamnă să o fac.
De ce?
Ce anume cotrobăie pe rafturile sufletului,
și-mi pune litere în buricul degetelor ca eu să le dau sens?
Locul meu nu-i aici.
Trăirile astea nu-mi sunt cunoscute.
Bulucesc în mine dar nu le-am chemat.
Simt acut o nevoie care nu-i a mea.
O cer cu ardoare și e mai bine să nu vină,
pentru că prea intens o simt.
De unde vin și unde se duc, nu știu,
dar trec prin mine ca un val.
Și aerul din jur e alt fel...
...dă-mi o portiță de scăpare
foto - net

dedublare

în mine locuiesc mai multe femei
fiecare bate drumuri străbătute de celelalte
nu se cunosc, nici nu se întâlnesc deși
coabitează în același trup
sunt diferite dar,
se completează reciproc
dacă una e cu capul în nori, o alta
o menține pe linia de plutire
deși acțiunea în sine le dezminte
cea mai optimistă e răbdătoare și gândește
pentru toate la un loc
iar eu
eu le găzduiesc
fără să cer chirie
foto - net

Inimă săracă

Dintr-o inimă săracă
și o vorbă-ntâmplătoare
Nasc iubirile în joacă
făcând suflete să doară
Toate-au început, se pare
dintr-un joc nevinovat
Aruncând priviri fugare
în rătăciri ce au marcat
Un cuvânt cu înțeles
lasă-n urma lui văpaie
Aducând în joacă stres
cât arde un foc de paie
Și-apoi, inima săracă
de carte, neștiutoare
Zace-n lutu-i lăcrimată
căutându-și o scăpare.
07 08 2015

Împăcare

Am ieșit demult, din mine
sunt absentă la chemare
Am plecat și nu știu unde
e făgașul spre cărare
Să mă-ntorc, aș încerca
sufletului să-i dau sens
Pe alt drum de s-ar putea
cu o cale de acces
Să intre în el doar pacea
și-mpăcarea lui cu sine
Poleindu-și carapacea
cu o stare de mai bine
Am greșit, și nu știu cum
cine m-a adus în stare
Să cutreier azi un drum
dintr-o vină oarecare.
foto - net

Ce cauți la mine-n gând

Ce cauți tu la mine-n gând
cum ai pătruns fără simțire
Spune de ce și până când
vei tulbura întreaga-mi fire
Cum ai intrat? Spune și cum
cu ce-am greșit eu, oare
Că te afunzi tot mai adânc
de n-am nicio scăpare
Iartă-mi și sufletul, săracul
cum poți intra fără să bați
Abia l-am salvat din lațul
ce îl ținea prea strâns legat
În privirea ta răscolitoare
ce-mi tot ieșea mereu în drum
Târându-mă necruțătoare
să cad în patima de-acum
Ce cauți tu la mine-n gând
dacă nu am un loc vacant
07 08 2015
foto - net

Destine

Ne-am cunoscut întâmplător
mergeam pe drumuri diferite
Și nu mi-a fost deloc ușor
când te-am privit să te țin minte
Dar mai apoi, într- altă zi
în calea mea din nou ai apărut
Și ca și cum aș fi simțit
că ne-a fost dat să ne-ntâlnim
A fost deajuns doar o privire
ce, în treacăt fie spus
M-a încărcat de-o împlinire
a gândului, departe dus
N-aș fi crezut să fiu în stare
să te cuprind în brațe, tot
Chiar prin trăiri imaginare
în sufletu-mi să-ți fac un loc
Au trecut zilele de-a rândul
cu tine încropind povești
Fără să văd cum trece timpul
ci doar simțind că nu îmi ești
Nici n-am visat să cer mai mult
puteam să jur că te iubesc
Dar chiar acest banal tumult
mi-a dat impuls să mă trezesc
Trăim în epoci diferite
tu viețuiești ca un Nabab
La mine-i sufletul ce simte
dar pentru tine-i prea sărac
Tu lumea-ntreagă la picioare
eu doar cu-o inimă de dor
Am doar o șansă de scăpare
să-nchei povestea mai ușor.
08 08 2015
foto - net

A trăi

,,A trăi,, e cel mai rar
doar așa se scriu povești
Ca să exiști e exemplar
când știi să supraviețuiești
Nu te hrănești cu bucuria
ce te menține fericit
Când se așterne sărăcia
vei ști și tu cum s-a trăit
Și aș mai vrea (să pot) să cred
cât de mult știi să prețuiești!

ne suntem unu altuia nimic

pentru tine sunt
un pas rătăcit
când te simți pierdut
un popas ardent
în necunoscut
un zbor netrăit
prin viață trecut
un drum refăcut
prin hopuri adânci
un gând neumblat
pe care-l alungi
o vorbă în șoaptă
în vânt risipită
un câmp treierat
în suflet o clipă
*
pentru mine ești
un umeraș gătit
în șifonier de sticlă
sau
gândul rătăcit
în efemer o clipă
ori
drum fără acces
în timpul meu pierdut
sau
biletul (loz) norocos
când pliculețu-i gol
ori
e-mail forward-uit
cu conținutul nul

,,amintirea ta e o casă,,

în care 
am închiriat, deja 
o cameră
pe termen nelimitat
e spațioasă
și are vedere
direct în
poeme.

ZiceriZisedinPopor

Vorba noastră-i dulce tare
și pe înțelesul tuturor
Găsești câte-o zicătoare
lovitură de topor
*
Atunci când n-ai ce face
și chiar te plictisești
Clocești câte-o gogoașă
pe care-o înmulțești
*
Chiar dacă te-ai ajuns
nu-ți pune etichetă
Oricât ai fi de sus
mergând pe bicicletă
*
Dacă ceva nu-ți place
și ești dezamăgit
Nici altuia nu-i face
același (alambic)
*
Când capul nu te doare
nu ai motiv să-l legi
Treaba din scărpinare
e unde să te freci
*
De vrei s-arunci cu pietre
când nu ești mulțumit
Gândește și socoate
că riști să fii lovit.

Pamflet de o sută de lei

Când eram copil acasă
și banul avea valoare
Cumpărai orice în casă
astăzi, nicio lumânare
Nu eram noi prea bogați
dar aveam pâine pe masă
Toți la muncă erau luați
nu se sta la umbra deasă
M-am copilărit la țară
știu viața cum se trăiește
Glia țării cum se ară
și țăranul cât muncește
Pentr-un ban luat cinstit
scotea aur din țărână
Din zori până-n asfințit
pământu* îi cocea grână
Să aibă și cetățeanul
care trăiește-n oraș
Ce din fiare-și scoate banul
că-i mare industriaș
În apartament la bloc
locuiește și nu are
Cu pământul alt contact
că îl arde la picioare
Asfaltul de pe șosele
dar își ia hrana din piață,
Carnea și legumele
și-are din parc verdeață
*
Își avea suta de lei
valoare nemăsurată
Cu ea multe cumpărai
azi e devalorizată
Puteai să faci economii
pentru zilele de criză
Azi nu poți face ce vrei
dacă nu plătești acciză
Cu libretul de cinci mii
câștigai la CEC mașină
Astăzi numa* cu doi lei
poți trage doar o bășină

drog

ești ca un drog
cu un gând te-alung
și cu șapte te chem înapoi
în sufletul meu
acolo unde ai intrat fără voie
și unde, tot fără voie, ți-am zis
,,rămâi,,
când ai vrut să pleci
fără veste

Gândul de pe urmă

Mă întorc mereu la tine
de parcă-aș relua ceva
Călcând aceleași urme
ce le-am făcut cândva
Mă întorc mereu acolo
unde sper să te găsesc
Chiar dacă nu ești solo
îți spun cât te iubesc.
foto - net

Gânduri răzlețe

Te-adun din ploaia de gânduri
ce curge în mine șiroaie
Să te scriu apoi printre rânduri
cu cea mai aprinsă văpaie
Îmi semeni leit în simțire
și poate că asta-i deajuns
Să-ți scriu poem de iubire
cu gândul în care-ai pătruns
Te-am strâns în văpaie de ploi
pe brațe de gânduri purtată
Știind că doar amândoi
nu vom fi niciodată.
foto - net

anestezie

refugiat într-un atelier de lăcătușerie
sufletul, trece în revistă cadre de pe un banc
pe care stau etalate componentele mele
brațele uitate demult pe scena unei îmbrățișări
țin în palme deschise abia lizibil câteva mângâieri
așteptând
urmate îndeaproape de umeri
umerii ce au știut să sprijine popasuri obosite de griji
lângă capul întors pe partea cu timpul irosit în tine
din care se scurg în fâșii amintiri ce le-ai lăsat
mai alături
picioarele goale
stând în genunchi a rugăciune
cu tălpile arzând de văpaia unui drum
într-un colț de banc
zace trupul spintecat în dreptul cordului
de unde cineva se chinuie să desprindă inima
prinsă în chinga unei iubiri imaginare
are mâinile mânjite de sânge
aș vrea să strig
să-i spun că până la asamblare
s-o țină în tratament terapeutic
dar gura mi-e astupată cu tăceri
nici cu ochii nu pot face vreun semn
pe retină mi-a rămas întipărit chipul tău
încă neșters din memoria vizuală
în pragul atelierului s-au ivit zorii
dintr-o altă viață și sufletul s-a cuibărit la loc
am supraviețuit

N-am știut

N-am știu că cerul e atât de albastru
până nu m-am lovit cu capul de el
Nici de ce pământul fuge de sub picioare
dacă n-ai adânc înfipte viguroase rădăcini
N-am știut de ce lumina zilei face loc
întunericului după fiecare apus
în timp ce pământul se învârte în propriul eu
și că acest fenomen se cheamă noapte
N-am știut nici cum se formează norii
nici de ce bătaia vântului îi silește să plângă
sub ochii mei sau trecând prin mine
iar acest miracol se numește ploaie
N-aș fi știut ce înseamnă un suflet pribeag
dacă nu mă rătăceam pe cărările lui
N-aș fi știut ce e iubirea dacă nu te-aș fi dorit
dar trăindu-le pe toate am aflat că sunt.
foto - net

Eu știu

Eu știu că nu-ți pot fi ceva
atâta vreme cât îți sunt nimic
Și dacă am ieșit în calea ta
nu ai ce-mi reproșa, atâta zic
A fost numai o pură întâmplare
să ne-ntâlnim aici în efemer
Ca două suflete urcând o scară
ce își dădeau binețe în eter
Eu știu că nu-ți voi fi vreodată
mai mult decât atâta cât îți sunt
O umbră fără umbră aruncată
în drumul tău aicea pe pământ
Aș îndrăzni să cer, atât măcar
nu-mi tăia calea din picioare
Dacă te scriu în poezii, cu har
să nu-ți fiu cu nimic datoare.
*
(Iar tu să îmi rămâi o vreme
oglinda din care-mi zâmbește
Atunci când mă aștern poeme
doar muza care mă citește.) emoticon wink
foto - net

Prin amintiri


Eram doi copii, ți-aduci aminte?
cum alergam desculți pe-afară
Tu erai năzdrăvan eu prea cuminte
de nu ne încăpea întreaga vară
Și-atât de multe șotii mai făceam
de dimineață până târziu în seară
Nu aveam vreme nici pentru a mânca
atâtea amintiri, azi mă înfioară
Eram doi copii ce alergau prin iarbă
noaptea, când stele scăpărau
Sub lumina lunii care privea mirată
cei doi îndrăgostiți ce se iubeau.

Rânduri pentru mai târziu

Când nu-ți voi fi în gând
să știi că nu-s departe
Ci la un pas de tine pe un rând
dacă deschizi această carte
Pe filele, de timp, îngălbenite
am așternut, cândva, doar pentru tine
Un strop din sufletu-mi cernit
și gândurile mele de mai bine
Poate n-am fost cât îți doreai
să-ți fie viața mai bogată
Dar când de mână mă țineai
mi-erai averea toată
Când nu-ți voi fi în gând
să știi că-ți curg prin vine
Cu acest ultim rând
ce scris-am pentru tine.
foto - net

marți, 23 iunie 2015

Poezia mea are multe fețe

câteodată e blândă nu scoți nicio vorbă de la ea
deși e online stă ascunsă
în cuvinte
uneori e recalcitrantă
se ceartă cu toate poeziile
din jur
când e cuminte
se destramă citeț
și în final
dar nu în cele din urmă
e nărăvașă
se destrăbălează
necuviincios
de singură

vineri, 29 mai 2015

Poezii abandonate

Nu se mai citește poezie
lumea-i toată ocupată, pare
Și tot scrie într-o nebunie
să posteze-n grupuri literare


Nimeni însă nu le mai citește
pereții se-ngroașă rânduri-rânduri
De-atâta poezie și de gânduri
că nimeni peste ele nu se-oprește

Nu se mai citește poezie
cuvintele au obosit degeaba
Întinse ca o marfă pe tarabă
uitate și de cel care le scrie

Nu se mai citește poezia
mai trec prin grupuri uneori
Și parcă-și plâng de mila lor
cuvinte ce-și suprimă aritmia

Nu se mai citește poezie
cuvintele suspină-nlăcrimate
Grupate literar și abandonate
într-un vârtej de vorbe pe hârtie.
29 05 2015

vineri, 24 aprilie 2015

Aniversar

Este firesc să-ți amintești
că ai fost cândva copil
Cu amintiri sărbătorești
ce trec prin tine ca un film


Răsărit-ai de o șchioapă
și-ai crescut un pom înalt
Împrejmuind grădina toată
înspre cerul de cobalt

Ai crescut, și-nvățat carte
de te-au dus între străini
Azi ești om în societate
ca florile printre spini

Viața ți-a creat un drum
l-ai parcurs cu demnitate
În urmă-ți lăsând album
amintiri demult purtate

În oglindă când privești
și vezi bruma de la tâmplă
Abia de-ți mai amintești
viața care te întâmplă.

sâmbătă, 18 aprilie 2015

Suflet destrămat

Sufletul mi se destramă de-atât dor însângerat
plâns în cântecul de mamă cât am strâns într-un oftat.
O viață-am umblat lihnită și de foame și de frig,
n-am avut noapte tihnită nici putere să mai strig.
*
Colindat-am tot pământul înroșind cărări cu dor
unde n-a ajuns nici gândul să caut al meu puișor
Viața toată mi-a fost tristă c-am avut un copilaș,
de la sân mi-a fost răpită de un tată prea vrăjmaș.
*
Mi l-a dus în țări străine fără niciun Dumnezeu
rupând sufletul din mine, vai și-amar de trupul meu
Obosit și plin de trudă de atâta căutat,
soarta mea atât de crudă m-a ținut în greu oftat.
*
Am rupt hrană de la gură ca să dau la alți copiii
păstrând doar o-mbucătură să sting oful inimii
Crezând doar că dorul greu se va stinge într-o noapte
mă rugam la Dumnezeu pentru puiul dus departe
*
Am bătut în orice poartă și la toți am întrebat
de-au văzut a mea fetiță să-i spună că n-am uitat,
Cântecul ce i l-am pus între perini să adoarmă
mi-a fost umilul răspuns în durere grea de mamă.
*
Tot la ea mi s-a dus gândul n-am știut ce să mai fac
și-atât cât m-a ținut timpul din dureri am făcut leac.
Și azi sufletul mă strânge pentru puiul ce-am crescut
ani lui m-ajung din urmă și mi-e trupul petrecut
*
Doar un chin a mai rămas ce s-a cuibărit la sân
să-nnod lacrimile-n glas pân-la ultimul suspin
Că pe-un drum fără sfârșit Dumnezeu mi-a adus veste
copila mi-am regăsit ca să-nchei trista-mi poveste

Din dragoste

Mai e nințel și vine Dragobete
să vezi ce chef de dragoste avem
Cum știm să ne iubim pe îndelete
că noi aici doar dragoste suntem
*
Să vezi ce fac atunci pe douășpatru
cu toată vâlvătaia, dacă mai apuc
Îmi leg iubirea bine cu-n căpăstru
și cu ea la târg, s-o vând, mă duc
*
Nu mai am ce face-acum cu dânsa
îs prea bătrână ca să mai iubesc
Că nu se lasă nici de-a dracu* unsă
cu tot ce-am încercat, nu reușesc(!)
*
O dau la preț redus, fără discuții
s-a învechit de mult, s-a și uzat
De-o s-o ceară vreunu cu pretenții
îi spun c-o am și eu de căpătat
*
Dar pân* s-ajung la bâlci e vreme
să opresc în drum din când în când
Să-i strâng căpăstrul, nu te teme
n-am vrut să spun ce-aveai în gând
*
Te-ai așteptat cumva să povestesc
ori să-ți arăt iubirea-mi pătimașă(?)
Eu ți-aș fi arătat dar nu-ndrăznesc
doar din vine ei mi-e inima poznașă.

Romantic

Nu mai ești romantic Ioane
te-au nins păcatele și viața
Nu mai știi decât de foame
și nici nu te mai ține ața

Cât erai tânăr și cuminte
la toate fetele râvneai
Acum nici nu le mai ții minte
nici orele acasă când veneai

Că erai mândru și plăcut
pe toate le iubeai pe rând
Și-atâta vreme te-a trecut
iar tâmplele ți s-au albit

Nu mai ești romantic Ioane
nu mai ai ce-aveai odată
Ai rămas un smoc de scame
ce se scarpină-n prohab

Pamflet respectabil

Sunt damă bine, și la locul meu
nu stau pe unde nu-s dorită
Mă feresc de orice derbedeu
crede că-s prea lesne păcălită.

Mulți cred că le-am căzut în plasă
dacă am dat un deget de-ajutor
De plecăciuni făcut-au și cocoașă
sperând că-s numa bună de amor


Am vorbit cu mulți și fiecare
m-a tratat firesc și respectat
Însă sunt destui d-aceia care
cred că-s o fustă ușor de ridicat

Cu toți vorbesc, fără de teamă
fiindcă ăsta-mi este felul
Dar când se văd băgați în seamă
li se înfierbântă cerebelul..

N-am făcut avansuri niciodată
niciunui teleleu, ce mi-a vorbit
Mi-e sufletul curat și fără pată
și-i treaba lor, de m-au dorit.

Cu capul sus am mers pe drum
orișiunde am rătăcit în viață
N-o să mă schimb tocmai acum
să creadă că la minte-s creață

Sunt damă bine, pentru mine
nu-s pradă bună de-agățat
Mă port cum știu, fără rușine
și cum îi felul meu adevărat.

de noi..., de ei

Și de-ntâi ca și de opt
ei ne-au fost aproape
Nu s-au plâns că nu mai pot
ne-au urat și peste toate


Au cules cu truda lor
florile de prin grădini
Dând parfum cuvintelor
ca să prindă rădăcini

Drept în inimile noastre
unde știu că-și află loc
Și-n privirile albastre
tăinuite ca-ntr-un joc

Într-o-mbrățișare caldă
punem ce avem mai bun
Sărutare dulce, tandră
cât ne sunt încă un drum.

Poezie fără chip

Porți un nume fără chip
nu știu cine ești bădie
N-am cu tine mai nimic
da* tu-mi ceri prietenie

Nu sunt eu așa frumoasă
ce-ai găsit oare la mine
Dacă vrei să-mi intri-n casă
puneți o fotografie

Eu de fel sunt temătoare
nu deschid la oarecine
Poartă la profil o floare,
sau mai rău n-apare nimeni

Cel mai rău e câteodată
când apare-un ”Suflet blând”
Cu poză la profil ”citată”
cine mai știe de când

Ți-am spus vreodată?

Ți-am spus vreodată că te am
atât de-aproape și înstrăinat?
Că treci prin mine ca un mal,
corabie de vis neancorat.

Ți-am spus vreodată cât de greu
mai stăpânesc a inimii dorință,
Destrămându-mi sufletul mereu
ghem înșirat șuviță cu șuviță(!)

De nu ți-am spus să știi că încă
mai trec prin mine amintiri.
Din tot ce-a fost nu mai există
acel popas plin de simțiri

De nu ți-am spus mai poți să știi
cum ard adânc în foc și pară
Deși din răsputeri încerc să sting
văpaia lui să nu mă doară.

Iubește-mă

Iubește-mă în gând
nu iubi la întâmplare.
Mă poți iubi oricând,
nu-i lucru mare,
*
Iubește-mă în taină
nimeni să nu știe,
Ce ascunzi sub haină,
să îmi dărui mie.
*
Iubește-mă în vis
de n-ai curaj să spui.
Așa cum am promis,
nu spun nimănui.
*
Iubește-mă cu dor
în noapte dezbrăcată,
De stele și amor,
mereu sunt însetată.
*
Iubește-mă în șoaptă
iubirea să-ți ascult,
Atunci când o să bată
în mine mai acut.
*
Iubește-mă în gând
sau nu iubi deloc.
Dar de mă vezi plângând,
de tine am luat foc!

foto - net

Suflet frumos

M-a întrebat într-o zi un gând:
- ce-nseamnă să ai suflet frumos?
Nici nu știam ce să-i răspund,
dar m-am uitat în mine de jos,


M-am tot privit pe dinăuntru
căutând răspuns la întrebare,
Zâmbind am aflat frumosul
în inima-mi prea iubitoare!

atinge-mi sufletul

atinge-mi sufletul
învață-mă de la-nceput
să te iubesc
lăsând în urmă tot trecutul
învață-mă mai mult
cum să trăiesc
învață-mă
luându-mi mâna-n palma ta
surprinde-mă o clipă
și arată-mi dragostea
trezește-mi inima
cu o văpaie
și fă să-mi crească pulsul neîncetat
când simt sărutul tandru
pe care-atât de mult
l-am așteptat