pasager

nu cer nimic
nu te împăuna, 
ai fost numai
o muză pasageră
un gînd pe care
îl voi alunga
și-n care ești
o mică bagatelă
nu vreau nimic
să nu îți faci speranțe
nici nu-ntreba
de ce te-am căutat
ai apărut
în ultimă instanță
să fii pentru o clipă
muza mea

inimă de femeie

cît poate să îndure
inima de femeie
știind iubiri să fure
iute-i ca o scînteie

ea știe rosturile toate
cum să te cucerească
să se prefacă-n noapte
cînd nu vrea să rănească

inima de femeie
e durere-n pieptul tău
pe buze-i poezie
și veșmînt e trupul său

în palmă-i jucărie
gingașă și suavă
floare la pălărie
pînă devine gravă

un minut

lasă-mă să intru
în adăpostul brațelor tale
acolo mă simt în siguranță,
sunt protejată și ferită
de răutățile lumii
în privirea ta,
vreau să mă cufund
ca să m-ascund de mine
și să fiu una cu ființa ta
lasă-mă să intru
în inima ta
să simt cum sîngerezi
de iubire
lasă-mă să trăiesc
în sufletul tău
cu fiecare respirație
să te trăiesc în mine
să gust parfumul trupului tău
măcar un minut,
atît cît buzele mele
îți rostesc numele

încercări

am încercat 
să-mi spăl păcatele
cu apă și săpun,
dar n-am făcut decît
să scot la iveală,
toate greșelile
am încercat să cos
un petic pe suflet,
acolo unde ascund
sentimentele,
dar n-am putut decît
să amplific intensitatea lor
am încercat să rup
șirul gîndurilor
în care te frămînt
dar n-am reușit decît
să leg mai multe noduri,
îmbrățișîndu-te cu ele
am încercat să opresc
inima, să iubească
dar n-am decît una
în care te trăiesc

lasă-mă

lasă-mă să-ți spun
cît te iubesc
eu simt căldura inimii tale
acolo unde știu
că locuiesc
și unde tu mă chemi
din depărtare
lasă-mă să-ți spun
că te doresc
și nu-ntreba de ce
mă simt profund
neîmplinită
cu sufletul te chem
și te ascund
în tainicul ungher
al inimii
ca să mă simt
iubită

stingher

Suflete, ce stai stingher
cînd atîtea te-nconjoară,
Cînd atîtea stele pier
și te scot din tine-afară,

Ieși la soare și zîmbește
nu sta singur și posac
Cu iubirea-n piept iubește,
karma gîndului să tac.

Suflete, sufletul tău
nu-mi dă pace să-l trăiesc
Prins adînc în pieptul greu,
se mai zbate cînd iubesc!

văratică

fluturaș, tu nu te uiți 
în starea mea civilă
c-am înflorit demult
și m-au polenizat
atîția fluturi ce-au zărit
a mea tulpină
și pe corola mea
s-au așezat?
au cules cu toții
polen fără măsură
mi-au luat chiar și parfumul,
(după care m-au închis)
acuma sunt
doar oază de lumină,
ce-nșelătoare gînduri
spre mine te-au trimis?

tîrziu

ai năvălit în mine
ca un val
și m-ai trezit din nou
la viață
visam cu gîndul
pe un mal
ce mă ducea spre-o
altă soartă
fugeam,
să nu mă urmărești
să mă ascund
de tine
simțeam
că vrei să mă iubesti
și asta
nu-mi convine
eu te alung și tu
mă chemi
nu pot aproape
să îți fiu
dar nu de tine
eu mă tem
ci doar de gîndul meu
tîrziu