Primăvăratic

Tu nu simți primăverile din mine
cum se deschid ca floarea de cais
Ce înfloresc cuvinte de rod pline
și mă poartă-n valuri ca-ntr-un vis,

E anotimp de bucurie-n care vântul
îmi duce pasul rătăcit spre veșnicii
Vremea cât mai pot să-mi iau avântul,
să te port în gândul plin de poezii!

Melancolie

Stau de vorbă cu un gând
prin mine mai răscolesc;
Mi-aud sufletul oftând,
de tăceri când mă lovesc!

Murmurând printre bătăi,
inima mă dojenește;
Că m-ascund prin vâlvătăi,
și nu simt că mă trăiește!

Stând de vorbă cu-al meu gând
singurul care mă scrie;
M-am restrâns într-un cuvânt,
versuind melancolie!