...

...
...

vineri, 30 august 2013

astenie

mi-e toamnă de frunze 
şi pătrunde-n oase
astenii confuze
în dureri vrăjmaşe

mi-e ploaie de gânduri 
picurând cuvinte
pe tâmpla cu riduri
astenii mărunte

mi-e amurg de soare
ceru-i în culori
strecurând ninsoare
raze printre nori

mi-e toamnă timpurie
'n suflet de mătase
mi-e inima pustie
când iubiri îmi coase

duminică, 25 august 2013

Ruga îngerului

Am văzut un înger care se ruga
Cu faţa la o lumânare...
În ruga lui pe Domnul pomenea,
Spre mântuire, cerând îndurare,

Cerea iertarea de păcate
A celor care pe pământ greşesc,
Cu vorbe grele aruncate...
În cei ce-n rugăciuni se lecuiesc!

Iartă-i Doamne că nu ştiu ce pun!
Iartă-le şi vorbele deşarte...
Umilă în credinţă, Ţie mă supun,
Mântuieşte-mă, de am păcate!

Am văzut un înger când s-a închinat,
Rugându-se şi pentru mine...
În rugăciuni cu el, m-am aşezat,
Ca să mă simt pătruns de-nţelepciune!
Amin!

Singur pe lume

Să nu te simţi singur pe lume
Când ai cuvântul la-ndemână,
Nicio durere nu te va răpune
Dacă asculţi de-o vorbă bună!

Să nu stai singur şi îngândurat
Când porţi cuvintele cu rost...
Nu te lăsa răpus de un oftat,
În gândul tău mereu e adăpost!

Dacă eşti singur, nu te teme
Cheamă mai aproape, poezia...
Și vei afla, din vreme-n vreme,
Cum se menţine aritmia.

Prin ploaie

S-a scuturat un norişor aseară
Mânat de-un vânticel pribeag
Şi a făcut inima să îmi tresară,
Ca de sărutul unui suflet drag!

Prin ploaia caldă ce mă răcorea,
Meream tăcută înspre poezie...
Rugându-mă de vânt ca să nu stea,
Să-mi picure în vers melancolie!

S-a scuturat un norişor rebel,
Pe gândurile mele încărcate...
Cu amintiri de tine, fel de fel
Şi m-a cuprins, aşa, un dor de toate!

Copilăria

Lăsaţi copii în legea lor, la joacă
Nu-i asupriţi, nu-i deranjaţi !
E rostul lor, n-au ce să facă,
Copilăria, nu le-o întinaţi...

Aţi fost şi voi, cândva copii
Adulţi acum, în toată firea...
Aţi alergat pe câmp desculţi,
Până va cotropit iubirea,

Lăsaţi copii să se joace,
Acolo unde vor şi este loc,
Aşa cum ştiu şi cum le place
Să nu-i împiedicaţi deloc.

Lăsaţi copii în copilăria lor
Sunt suflete nevinovate...
Să nu le rupeţi aripa în zbor,
Cu educaţii stricte şi netoate.

De toamnă

Covor de frunze ruginite
Am aşternut în calea ta...
Te-aştept cu dor să vii iubite,
Cât nu e toamnă-n viaţa mea!

Să îmi aduci, de vii spre seară
Doar şevaletul şi culori...
Să ne pictăm întâia oară,
Iubirea plină de fiori...!

Am să cuprind cu o privire
Al blândei toamne asfinţit,
Ţesând povestea de iubire
Să fie-aşa cum ne-am dorit!

Am văzut un înger

Am văzut un înger ce se odihnea
Răpus de-a gândului povară...
Şi l-am chemat la mine ca să stea
Să uite grijile ce-l înconjoară,

Era un înger blând cu aripi frânte,
De zborul greu împătimit-
Căzuse în durerea unei lupte
Cu viaţa, care aprig l-a rănit!

Am văzut un înger, care se ruga
Cu patos, la lăsarea serii...
Privind spre ceru'-nalt, se închina,
Oblăduit în mantia durerii ...

Am văzut un înger ce se odihnea,
Pe banca amintirilor pierdute,
Se uita duios şi parcă mă chema
Să-i vindec rana aripilor rupte!

Închinare

Mulţumescu-ţi ţie Doamne!
Pentru lutul care sunt...
Când mă văd între icoane
Să-mi fac ruga din cuvânt,

Mulţumesc şi pentru gândul
Ce mă mistuie sub pleoape,
Harul Tău să-mi dea avântul
Când te chem mereu aproape!

Mulţumescu-ţi Doamne Ţie
Că sunt simplu muritor-
În a Ta Împărăţie...
Să-mi scriu versul mai uşor,

Mulţumescu-ţi pentru toate,
Cu credinţă mă închin
Şi mă iartă de păcate,
Când am sufletul prea plin!
Amin! 

marți, 13 august 2013

unor poeţi

nu-ţi trebuie facultate
ca să scrii o poezie;
aduni, bucurii, păcate
poate şi o fantezie,

le îmbini, le dai culoare
le mai şlefuieşti un pic
dai o rimă cu savoare
şi ţi-a ieşit un pamflit,

nu e greu; te uiţi la mine
cum încerc să te învăţ?
dacă nu o simţi cum vine
'geaba dai cu balta-n băţ,

nu-ţi trebuie multă carte
dacă vrei să fii poet
scrie versuri, scrie frate

cât ar fi de desuet.

Scriu pentru noi

Scriu pentru noi, despre iubirile pierdute
Şi despre ce a fost frumos, între noi doi -
Amintiri ce-au ars, când au căzut redute,
Scăldate în torente, de reci ploi,

Scriu pentru noi şi despre amăgire
Că n-am avut în dragoste noroc!
Am iubit prea mult şi-atâta fericire,
Nu a fost să fie şi n-a avut soroc.

Scriu despre noi, ca să-ţi aduc aminte
De nopţile albastre, de visele din noi...
Când ne priveam în ochi, fără cuvinte
Şi ne juram credinţă, amândoi,

Scriu despre noi, atât mi-a mai rămas
Nu am cu cine, să-mpart o bucurie,
Când ai plecat, nu mi-ai lăsat un pas
Să merg în drumul meu, spre veşnicie.

Eu

Eu, n-am urât pe nimeni, niciodată
Însă hulită, berechet, am fost
Şi nu,-nţeleg de ce sunt vinovată,

Eu, n-am urât pe nimeni, să se ştie
Dacă-am greşit, iertare cer
Că am ştiut să mă aştern în poezie,

Eu, n-am urât pe nimeni, vreodată
Dar ignorată, permanent am fost
De unii prieteni sunt acum blocată,

Eu, nu urăsc pe nimenea sub cer
De vă incomodez, cer îndurare
Ştiu să trăiesc şi vreau să sper,

Eu, nu urăsc pe nimeni, niciodată
De mă găsiţi în toate vinovată
Iertaţi-mi vina că trăiesc,
Lăsaţi-mă să vă iubesc...


Ţi-am spus

Ţi-am spus şi nu odată, 
Când singură mă vezi,
Să nu mă-ntrebi de ce
Mai stau îngândurată,

Să nu-mi pui întrebări
La care n-am răspuns,
Să-ţi fie, îndeajuns
Că vin doar la chemări.

Ţi-am spus şi nu odată
Ca să mai ai răbdare,
De nu mai sunt în stare
Să nu fiu condamnată,

Să nu îmi cauţi vină,
Să nu mă dădăceşti
Că din a ta pricină
În toate rătăcesc...



Ţi-am spus şi nu o dată,
Nu mă lovi în soartă;
De vorbe reci şi nude
N-am unde mă ascunde,

De sunt înlăcrimată
Şi tremur în suspin,
E din prea mult venin
Ce-am înghiţit vreodată...

Getuţa Zecheru

Să nu spui

Să nu spui niciodată, când sufletul te doare
Motivul pentru care, suporţi durerea toată
Să nu spui nimănui, de ce, când stai pe gânduri
Şi scrii câteva rânduri, nu-i pasă orişicui,

Să nu spui, de ce timpul, mai trece uneori
Chiar plină de fiori, tot trece anotimpul,
Să nu spui, la ce bun, cine să înţeleagă
Că viaţa ta întreagă, ai fost al tău stăpân

Şi dacă vreodată, ai îndrăznit să spui
Că viaţa asta nu-i, atât de încurcată,
Că ai ştiut să speri şi ţi-ai făcut un rost
Că nu eşti cum ai fost, la fel până mai ieri.

Getuţa Zecheru 13 08 2013

A mai trecut o vară

A mai trecut o vară, ca orice anotimp
Ne îmbrăcăm în toamnă, mai dezbrăcăm un timp
A mai trecut o vară, ca orişice ispită
Ne îmbrăcăm din vreme, în frunza ruginită,

A mai trecut o vară, prin trupul chinuit
De-atâtea doruri grele, câte a pătimit;
Au mai trecut şi-or trece şi ani obositori,
Lăsând pe tâmplă urme de gând rătăcitor,

A mai trecut o vară, tiptil ca o nălucă
Rupe-o din calendar şi las-o să se ducă,
Vor veni alte veri, mai calde, mai dorite,
Mai toamne decât ieri şi mult mai fericite.

Getuţa Zecheru 

Sunt femeie şi iubesc

Sunt femeie şi iubesc
Sunt încă tânără şi-mi place,
Tot ce-i firesc şi omenesc
De nu-ţi convine, n-am ce face,

Sunt femeie şi iubesc
Să nu-mi găseşti în toate vină,
Iubind curat, e prea firesc
Să te învălui în lumină,

Sunt femeie şi iubesc
Ascultă-mi inima şi taci -
Nu am, de ce să mă feresc,
Nu te forţez, ca să mă placi,

Sunt încă tânără... şi ce?
Nu sunt atât de vinovată,
De fur iubire, câteodată
Să nu mă întrebaţi, de ce ?!

În suflet, tânără mă ştiu
Dar, când oglinda o privesc
Pe chipul meu, e aşa târziu
Cu toate astea, eu iubesc...

10 08 2013 Getuţa Zecheru
 —

Lasă-mi poezia

Lasă poezia mea să te cuprindă
E ca o melodie ce-o asculţi,
Până în suflet să-ţi pătrundă;
Acolo unde vreau ca să mă simţi,

Lasă-te atins de versul meu
Ca de-un balsam mângâietor
Şi strânge-mă la piept mereu,
Să vindec rănile, care mă dor,

Prin poezia mea când ai trecut
A înflorit o nouă dimineaţă
Şi gândul, gândul care m-a durut
A revenit din nou la viaţă,

Lasă poezia în braţe să te prindă,
Aşa cum eu am învăţat s-o cânt!
În inimă, un dor vreau să-ţi aprindă
Şi cu iubire să ne facem jurământ.

Prea mult

Prea multă noapte-am strâns
În gândurile mele, luminate...
Doar de tăcerea ce mi-a plâns
Pe buze dulci, cuvintele sărate,

Prea mult suspin, am adunat
În sufletul cutremurat de dor
Şi nu ştiu, de ce-am mai aşteptat,
O clipă, la pieptul tău să mă-nfior.

Prea multe ore, prin mine au trecut
Fără să dai un semn de viaţă,
Atâta neiubire, în suflet m-a durut
O noapte-ntreagă, până dimineaţă,

Prea mult, te chem, ca să nu-mi vii
Prea multă inimă am pus în tine


Şi poate că prea mult, a ta mă ştii
Iubirea mea, prea mult îţi aparţine...

Lasă-mă să te iubesc

Lasă-mă să te iubesc
Aşa cum inima îmi simte
Nu vreau nimic, nu cer nimic,
Nu asta am vrut să se întâmple;
Cum plină sunt de sentimente,
Mai lasă-mă să te doresc
Şi să te strâng între
Cuvinte, pline de dor
Şi nelumesc,
mai
lasă-mă
să te
iubesc...

Getuţa Zecheru

duminică, 4 august 2013

Ades, m-am întrebat

Adeseori m-am întrebat:
De ce nu sunt iubiri perfecte?
Şi de-am căzut, iar în păcat
De ce să sufăr, în regrete?

De ce nu-s toate-n vadul lor
Ca apa lină din izvoare,
Să curgă-n vale,-ncetişor
Până la malul din cărare,

De ce se naşte şi se moare,
De ce mai este, dorul, dor
De ce inima, rău mă doare,
Când în iubire mă-nfior?

Adeseori m-am întrebat:
Dar n-am aflat, încă răspuns
Şi de mai cad, iar în păcat
Nici nu ştiu dacă-i îndeajuns...

Rugăciune de duminică

Îţi mulţumesc, prea bunule părinte
Din lutul ăsta-n care sunt -
Că mă îndemni, să pun între cuvinte
Gândul curat, în care mă supun,

M-am adunat, din harul tău divin
Ca să m-aştern, aici în poezie
Părinte-al meu, din sufletul prea plin
Aduc acum, o închinare Ţie

Să mulţumesc, prea bunule părinte
Pentru al meu, umil, păcat -
Dacă-am greşit în alte simţăminte;
Cu iubire, întotdeauna, m-ai iertat,

Şi de-am să mai greşesc, vreodată
Credinţa Ta, ca să nesocotesc -
Să-mi iau pedeapsa, binemeritată
Şi-n rugăciune, să mă mântuiesc.

Amin !

La fântână

La fântâna sufletului tău
Vin adesea ca să beau,
Vers curat ca un pârâu
Şi la umbra ei să stau,

Fie-mi setea, potolită
Fie-mi gândul, liniştit
Dac' am poposit rănită,
Sufletul mi-am odihnit,

Obosit, de-atâta dor
Cât am rătăcit pe cale,
Am băut al tău izvor
Şi m-am răcorit de jale,

La fântâna ta, m-adun
Dacă nu mai am putere
beau cu sete, gândul bun
Şi-mi duc paşii, în tăcere.

Getuţa Zecheru 04 08 2013

sâmbătă, 3 august 2013

Iartă-mă

Iartă-mi, vina, de a te iubi
Dar, altă cale nu găsesc;
Ca să te chem, aici să-mi fi
Să mântui, dorul, nelumesc,

Iartă-mi, dar, şi disperarea
Din miezul nopţilor târzii -
Că am bătut prea des cărarea,
Tot aşteptându-te să vii,

Iartă-mi, gândul călător
Sub norii, încărcaţi de ploi
Cu paşii uzi, de-atâta dor
Că te-aştept să fim, iar doi,

Iartă-mă şi vino, când te chem
Cu fiorul toamnelor târzii,
Dar, să nu-mi vii, ca un blestem
Să-mi tulburi nopţile pustii.

Nu pleca

Te rog, mai dă-mi o şansă, nu pleca
Nu aş putea, să pierd, a ta iubire;
Atunci, când ai pătruns în viaţa mea,
Mi-ai tulburat, de dor, întreaga fire

Nu te purta, străin, ca un păgân
Am să te strig, mereu, a câta oară?
Ai fost, nu doar iubit, ai fost stăpân,
Nu-mi lăsa sufletul, ca să mă doară!

Opreşte-mă la tine, până nu-i târziu
Şi nu mai fi atâta de nepăsător -
În gânduri te-am purtat, aşa cum ştiu
Şi ţi-am păstrat un singur dor,

Din clipele frumoase, care ne-au unit
Să mai culegem rămăşiţele iubirii,
Ca să aprindem, iarăşi, focul nesfârşit
Balsam al sufletelor şi al nemuririi,

Vreau să fii iar, copacul toamnei mele
La umbra, ta să mă cobor din gânduri,
Pe braţe crengi, să mă ridici la stele
Să-ţi cânt, iubirea printre rânduri,

Că te-am rănit, o ştiu prea bine
N-ai fost, doar musafir, în viaţa mea,
Inima mea, încă -ţi mai aparţine
Şi te doresc, mereu, alăturea !


Timpul

Nu pot trăi fără iubire
Cum nu pot trăi fără a respira
Dar inima, mereu îmi dă de ştire
Ducându-mi paşii, în calea ta,

Pot trăi fără un strop de apă
Şi să m-adap cu roua unei flori
Dar nu pot uita iubirea ta curată
Care mă-ncarcă de adânci fiori,

Nu pot trăi fără iubire
Ţi-am spus şi tu mi-ai dat dreptate
Când mi-ai promis, nemărginire
Dar, timpul le va rezolva pe toate...

Getuţa Zecheru 01 08 2013