Poezii abandonate

Nu se mai citește poezie
lumea-i toată ocupată, pare
Și tot scrie într-o nebunie
să posteze-n grupuri literare

Nimeni însă nu le mai citește
pereții se-ngroașă rânduri-rânduri
De-atâta poezie și de gânduri
că nimeni peste ele nu se-oprește

Nu se mai citește poezie
cuvintele au obosit degeaba
Întinse ca o marfă pe tarabă
uitate și de cel care le scrie

Nu se mai citește poezia
mai trec prin grupuri uneori
Și parcă-și plâng de mila lor
cuvinte ce-și suprimă aritmia

Nu se mai citește poezie
cuvintele suspină-nlăcrimate
Grupate literar și abandonate
într-un vârtej de vorbe pe hârtie.
29 05 2015