Aniversar

Este firesc să-ți amintești
că ai fost cândva copil
Cu amintiri sărbătorești
ce trec prin tine ca un film

Răsărit-ai de o șchioapă
și-ai crescut un pom înalt
Împrejmuind grădina toată
înspre cerul de cobalt

Ai crescut, și-nvățat carte
de te-au dus între străini
Azi ești om în societate
ca florile printre spini

Viața ți-a creat un drum
l-ai parcurs cu demnitate
În urmă-ți lăsând album
amintiri demult purtate

În oglindă când privești
și vezi bruma de la tâmplă
Abia de-ți mai amintești
viața care te întâmplă.

Suflet destrămat

Sufletul mi se destramă de-atât dor însângerat
plâns în cântecul de mamă cât am strâns într-un oftat.
O viață-am umblat lihnită și de foame și de frig,
n-am avut noapte tihnită nici putere să mai strig.
*
Colindat-am tot pământul înroșind cărări cu dor
unde n-a ajuns nici gândul să caut al meu puișor
Viața toată mi-a fost tristă c-am avut un copilaș,
de la sân mi-a fost răpită de un tată prea vrăjmaș.
*
Mi l-a dus în țări străine fără niciun Dumnezeu
rupând sufletul din mine, vai și-amar de trupul meu
Obosit și plin de trudă de atâta căutat,
soarta mea atât de crudă m-a ținut în greu oftat.
*
Am rupt hrană de la gură ca să dau la alți copiii
păstrând doar o-mbucătură să sting oful inimii
Crezând doar că dorul greu se va stinge într-o noapte
mă rugam la Dumnezeu pentru puiul dus departe
*
Am bătut în orice poartă și la toți am întrebat
de-au văzut a mea fetiță să-i spună că n-am uitat,
Cântecul ce i l-am pus între perini să adoarmă
mi-a fost umilul răspuns în durere grea de mamă.
*
Tot la ea mi s-a dus gândul n-am știut ce să mai fac
și-atât cât m-a ținut timpul din dureri am făcut leac.
Și azi sufletul mă strânge pentru puiul ce-am crescut
ani lui m-ajung din urmă și mi-e trupul petrecut
*
Doar un chin a mai rămas ce s-a cuibărit la sân
să-nnod lacrimile-n glas pân-la ultimul suspin
Că pe-un drum fără sfârșit Dumnezeu mi-a adus veste
copila mi-am regăsit ca să-nchei trista-mi poveste

Din dragoste

Mai e nințel și vine Dragobete
să vezi ce chef de dragoste avem
Cum știm să ne iubim pe îndelete
că noi aici doar dragoste suntem

*
Să vezi ce fac atunci pe douășpatru
cu toată vâlvătaia, dacă mai apuc
Îmi leg iubirea bine cu-n căpăstru
și cu ea la târg, s-o vând, mă duc
*
Nu mai am ce face-acum cu dânsa
îs prea bătrână ca să mai iubesc
Că nu se lasă nici de-a dracu* unsă
cu tot ce-am încercat, nu reușesc(!)
*
O dau la preț redus, fără discuții
s-a învechit de mult, s-a și uzat
De-o s-o ceară vreunu cu pretenții
îi spun c-o am și eu de căpătat
*
Dar pân* s-ajung la bâlci e vreme
să opresc în drum din când în când
Să-i strâng căpăstrul, nu te teme
n-am vrut să spun ce-aveai în gând
*
Te-ai așteptat cumva să povestesc
ori să-ți arăt iubirea-mi pătimașă(?)
Eu ți-aș fi arătat dar nu-ndrăznesc
doar din vine ei mi-e inima poznașă.

Romantic

Nu mai ești romantic Ioane
te-au nins păcatele și viața
Nu mai știi decât de foame
și nici nu te mai ține ața

Cât erai tânăr și cuminte
la toate fetele râvneai
Acum nici nu le mai ții minte
nici orele acasă când veneai

Că erai mândru și plăcut
pe toate le iubeai pe rând
Și-atâta vreme te-a trecut
iar tâmplele ți s-au albit

Nu mai ești romantic Ioane
nu mai ai ce-aveai odată
Ai rămas un smoc de scame
ce se scarpină-n prohab

Pamflet respectabil

Sunt damă bine, și la locul meu
nu stau pe unde nu-s dorită
Mă feresc de orice derbedeu
crede că-s prea lesne păcălită.

Mulți cred că le-am căzut în plasă
dacă am dat un deget de-ajutor
De plecăciuni făcut-au și cocoașă
sperând că-s numa bună de amor

Am vorbit cu mulți și fiecare
m-a tratat firesc și respectat
Însă sunt destui d-aceia care
cred că-s o fustă ușor de ridicat

Cu toți vorbesc, fără de teamă
fiindcă ăsta-mi este felul
Dar când se văd băgați în seamă
li se înfierbântă cerebelul..

N-am făcut avansuri niciodată
niciunui teleleu, ce mi-a vorbit
Mi-e sufletul curat și fără pată
și-i treaba lor, de m-au dorit.

Cu capul sus am mers pe drum
orișiunde am rătăcit în viață
N-o să mă schimb tocmai acum
să creadă că la minte-s creață

Sunt damă bine, pentru mine
nu-s pradă bună de-agățat
Mă port cum știu, fără rușine
și cum îi felul meu adevărat.

de noi..., de ei

Și de-ntâi ca și de opt
ei ne-au fost aproape
Nu s-au plâns că nu mai pot
ne-au urat și peste toate

Au cules cu truda lor
florile de prin grădini
Dând parfum cuvintelor
ca să prindă rădăcini

Drept în inimile noastre
unde știu că-și află loc
Și-n privirile albastre
tăinuite ca-ntr-un joc

Într-o-mbrățișare caldă
punem ce avem mai bun
Sărutare dulce, tandră
cât ne sunt încă un drum.

Poezie fără chip

Porți un nume fără chip
nu știu cine ești bădie
N-am cu tine mai nimic
da* tu-mi ceri prietenie

Nu sunt eu așa frumoasă
ce-ai găsit oare la mine
Dacă vrei să-mi intri-n casă
puneți o fotografie

Eu de fel sunt temătoare
nu deschid la oarecine
Poartă la profil o floare,
sau mai rău n-apare nimeni

Cel mai rău e câteodată
când apare-un ”Suflet blând”
Cu poză la profil ”citată”
cine mai știe de când

Ți-am spus vreodată?

Ți-am spus vreodată că te am
atât de-aproape și înstrăinat?
Că treci prin mine ca un mal,
corabie de vis neancorat.

Ți-am spus vreodată cât de greu
mai stăpânesc a inimii dorință,
Destrămându-mi sufletul mereu
ghem înșirat șuviță cu șuviță(!)

De nu ți-am spus să știi că încă
mai trec prin mine amintiri.
Din tot ce-a fost nu mai există
acel popas plin de simțiri

De nu ți-am spus mai poți să știi
cum ard adânc în foc și pară
Deși din răsputeri încerc să sting
văpaia lui să nu mă doară.

Iubește-mă

Iubește-mă în gând
nu iubi la întâmplare.
Mă poți iubi oricând,
nu-i lucru mare,
*
Iubește-mă în taină
nimeni să nu știe,
Ce ascunzi sub haină,
să îmi dărui mie.
*
Iubește-mă în vis
de n-ai curaj să spui.
Așa cum am promis,
nu spun nimănui.
*
Iubește-mă cu dor
în noapte dezbrăcată,
De stele și amor,
mereu sunt însetată.
*
Iubește-mă în șoaptă
iubirea să-ți ascult,
Atunci când o să bată
în mine mai acut.
*
Iubește-mă în gând
sau nu iubi deloc.
Dar de mă vezi plângând,
de tine am luat foc!

foto - net

Suflet frumos

M-a întrebat într-o zi un gând:
- ce-nseamnă să ai suflet frumos?
Nici nu știam ce să-i răspund,
dar m-am uitat în mine de jos,

M-am tot privit pe dinăuntru
căutând răspuns la întrebare,
Zâmbind am aflat frumosul
în inima-mi prea iubitoare!

atinge-mi sufletul

atinge-mi sufletul
învață-mă de la-nceput
să te iubesc
lăsând în urmă tot trecutul
învață-mă mai mult
cum să trăiesc
învață-mă
luându-mi mâna-n palma ta
surprinde-mă o clipă
și arată-mi dragostea
trezește-mi inima
cu o văpaie
și fă să-mi crească pulsul neîncetat
când simt sărutul tandru
pe care-atât de mult
l-am așteptat

te întâlnesc

te întâlnesc la fiecare
două vorbe
distanță
îți citesc umbra
răsfrântă în mine
nu-i nevoie să spui nimic
deja știu
că ești acolo și mă veghezi
deja știu
că ești și mă gândești
nu mă regăsesc
sunt întreagă
doar în gândul tău...

Un surâs la fiecare

N-am alt zâmbet mai frumos
ca să-ți prețuiesc iubirea
Știu că nu-i de vreun folos
numai că mă-ntrece firea

Doar cu gândul meu zglobiu
mai aștern câte-o tăcere
Să despart acest pustiu
cu o caldă mângâiere

N-am surâsuri de rezervă
să le-mpart la fiecare
Dar atunci când sunt în vervă
scriu un vers la întâmplare!

Aș vrea să înfloresc

Aș vrea să înfloresc femeie
să-i fiu bărbatului mai mult de-atât
Parfum să-i fiu de orhidee
presărat firesc în caldul așternut

Și aș mai vrea de s-ar putea
să-i fiu nu doar petală scuturată
Ci clipa strânsă-n palma sa
neadormit în noaptea înfierbântată

Aș vrea să înfloresc femeie
bărbatului să-i fiu cu mult mai mult
Lângă mine să-l opresc să steie
să reluăm totul de la început.

Festin

Lumea bună mai petrece
dar mai pleacă și acasă
Pe noi ne ține câte zece
zile sărbătoarea de 8 Mart(i)e

Peste tot vezi numai opturi
cu fel de fel de floricele
Ori femei călcând în hopuri
de la atâtea păhărele

Doar la noi se mai întâmplă
să înecăm în haz amarul
Unduind ritmul în buclă
și spărgând în draci paharul

Sărbătoarea-i sărbătoare
ca la mai toate casele
Dar numai noi golim pahare
până se-nmoaie oasele.

gând

tu mereu mă pui pe gânduri
mă surprinzi,
ba mă instigi
să mai scriu
vreo două rânduri
că doar de-aia stau aici
nu să fiu
ca oaia bleagă
care scapă din grămadă
și se-ndreaptă
oareunde
cum îi viața ei întreagă.

Ce e viața omului

Azi zâmbind îți dau binețe
și cu privirea te petrec
Cu ochii-mi plini de tinerețe
că poate mâine o să plec

Sufletu-mi tânăr și frumos
încă mai pulsează viață
Și mă destramă grațios
cât mai sunt mosor de ață

Astăzi sunt doar o dilemă
mâine nu știu de-oi mai fi
Viața asta-i o problemă
scrisă-n vârful inimii.

Te trăiește și te moare
rătăcind pașii de-acum
Mâine căpătâi cu-o floare
se termină-al vieții drum.

Pur și simplu

Simplă sunt, nu port zorzoane
nu știu ce mi-ar folosi
Chipul de mi l-aș boi
atunci când îl pun în rame

Sufletul cât mi-l contemplu
totdeauna-i la vedere
Asta-i singura avere
ce mă face-atât de simplu

Trec prin mine-atât de amplu
toate zilele din an
Este tot ce sunt și am
că-s normală, pur și simplu

Haina care azi mă-mbracă
e cuvântul ce mă scrie
Deșirată cum mă știe
și-i cuminte de săracă

Simplă sunt, nu port zorzoane
de când mama m-a făcut
Mi-a legat în așternut
chipul maicii din icoane.

Bună ziua

Am și eu(ca tot omul un fix al meu) altfel n-aș fi normală, pentru prietenii care mă cer în lista lor, dar nu spun măcar două vorbe ori un salut, te adaugă și-atât, lista să fie doldora. Eu nu prea cer prietenii, dar nici nu accept dacă nu simt.

Bună ziua

Pentru prietenii care m-au vrut
un nume-n plus în lista lor
Vă spun din sufletu-mi durut
bine-ați venit și vă implor

Să-mi dați binețe când și când
nu cred că cer așa de mult
Eu sunt aici oricum și-oricând
în listă de v-am încăput

Sunt doar un nume-adăugat
atât de simplă, nepătată
Să mă saluți am tot sperat
nu sunt așa de importantă

Sau ai putea c-un ”mulțumesc”
să-mi bați în poarta inimii
Să-mi amintești că te cunosc
de pe manșeta mânecii

Bună ziua, prietene ce-mi ești
un nume fără vreun cuvânt
Pe mine-aicea mă găsești
sunt o umbră pe pământ.

Poezie

Nu știu să fabric poezie
n-am cuvinte în bagaj
Mă destram din aritmie
să trimit acest mesaj

Poezia poartă reguli
nu știu cine-a inventat
Eu scriu numai la creduli
tot ce știe-un învățat

Dacă-ți place versul meu
citește pân-la sfârșit
Nu mă scriu așa mereu
fiindcă nu sunt poet

Poezie, pro(z)odie
fabrică de-mpachetat
Cuvinte și filozofie
cât aș fi de greu la cap

Eu nu fabric poezia
nu am slove în bagaj
Cât îmi bate inima
vă trimit acest mesaj

Altă poezie

Poezie, poezie
ia să-mi spui acum tu mie
Cum se face, cum se scrie
despre tine-o poezie

Că sunt mic, nu știu nimic
despre tine, vreau să zic
Eu cât am condei cu pic
să te scriu, așa un pic
De-nvățat, am învățat
lecții bune am luat
Și la alții le-am predat
să le treacă pe curat
Poezie, poezie
numai de drag aș rescrie
Tot ce-mi trece prin cap mie
de popas la critichie, să le fie
*
Eu aici nu scriu nimic
mă joc numa* pe hârtie
Și pun tot la loz în plic
ce-o să fie? ”Poezie”(!)
Că deloc nu știu a scrie
pe caiet alunec pixu
Și-mi bat joc de poezie
ca să ajung de tot râsu
*
(ca o morală)
Îmi scriu sufletul la greu
fiindcă ăsta-i felul meu
Ca să vadă toți nărozii
cum se târăsc miriapozii.
Eu.
Acesta-i un pamflet. Mulțumesc!

zidită

dacă vrei să te scap
închide-mă adânc
într-un zid
fă mortarul subțire
și lasă o gaură
atât
cât să iasă cuvântul
din mine
dacă nu vrei să mă știi
ascunde-mă
tăcut
într-un zid
să lași crăpătura
mai lată
în cuvânt mă știu
vinovată
și la cer vreau să-l strig
dacă vrei cumva
să-ți recit
zidește-mă
într-o cutie de chibrit.

deșirată

poezie deșirată scriu și eu
din când în când
răsfoind adânc în mine
destram ițe
rând
pe
rând
(cum mai văd la câte unii)
aia nu e poezie
ori nu au rima la ei
eu i-aș zice prozozie
da* mai scriu și eu,
ce vrei
*
când cuvintele lipsesc
(cu desăvârșire, poate)
să nu sune-așa pompos
scot din mine câte-o moarte
*
poezie deșirată
am mai scris și când eram
prea adânc de destrămată
așternând un amalgam

Ca la noi, la nimenea

Că suntem nebuni cu toții
e prea lesne de știut
Nici nu-ncap aici discuții
dar cu barza ce-au avut?

Dacă și-a făcut sărmana
cuib unde a găsit loc
Mai aproape de lumină
și mai sus de dobitoc

An de an pleca afară
cum e legea ei firească
Primăvara sosea iară
ca și orice om acasă

Dar un cetățean tembel
deranjat de-naripată
A făcut mare scandal
pentru barza cocoțată

Cică somnul bun îi strică
noaptea când educă puii
Depunând cerere scrisă
la biroul primăriei

Iar primarul, alt tâmpit
rezolvare negăsind
Actu-n sine a-naintat
pe masă în parlament

Să decidă ăștia care
dorm adesea ca în tren
Supunând la o votare
că de-aia este guvern

Toate lucrurile-s bune
legea-n sine-a declarat
Cuibul păsării anume
altui loc e alocat

Însă treaba-i prea cu haz
că nici barza nu-nțelege
De ce-ar face atâta caz,
ca să schimbe a ei lege

Să se mute nici că-i pasă
în alt loc improvizat
Când avea deja o casă
sub cer neimpozitat
*
ca o morală
Plină-i lumea de iluștrii
cu diplome de doctorat
Numai noi avem miniștirii
ce au creierul spălat.
Eu.

Punte

O bucurie tristă mai există
că ne suntem aici dar nu ne-avem
Mai mult decât o lacrimă-n batistă
ce-o împărțim ca pe-un blestem

Ne fie, dar, această întâmplare
o punte reclădită din tăceri
Sau poate-un pas între hotare
ce ne-a unit împinși de renunțări

O bucurie totuși mai există
ce mă inundă când și când
Atunci când nu pot să fiu tristă
mă aștern în calea ta un rând...

,,Doamne, dacă-mi ești prieten,,

”Doamne dacă-mi ești prieten”
dă-mi cuvinte mai puține
Să nu cad pradă ispitei
și să spun ce nu se spune
Dă-mi să beau din roua zilei
numai lacrimă de floare
Milă tot mereu să-mi fie
de acel pe care-l doare
Neputința și trăirea
înserarea, tăinuirea
Și mă lasă ca să-i fiu
doar o mână de ajutor
Cât mi-e sufletul târziu
până-n clipa ce-o să mor.
”Doamne dacă-mi ești prieten”
ia-mi povara de pe tâmplă
Și mi-o pune în cuvinte.

Fericire

Toate fericirile din lume
în taină s-au adunat
Într-un suflețel anume
și la sfat s-au așezat

Una mâinile își frânge
c-a făcut ce s-a putut
Alta ochii triști își plânge
că nu spun tot ce-au văzut

Altele de-un foc mișcate
ard mocnit ca un ogor
Pregătit în miez de noapte
brazdei să aducă spor
*
Fericirea cea mai plină
e atunci când săvârșești
Peste tot o faptă bună
fără să te preamărești

Suflet

Ce ai suflete cu mine
de mă dori așa cumplit
Că din tot ce-ți curge-n vine
numai eu îți sunt durut

Biata-mi inimă te ține
și te apără de frig
Sângerând te poartă bine
tăinuindu-ți doru-adânc

Spune suflete haine
în ce sân te-ai adâncit
Curgi în oase și prin mine
și tot nu ești fericit

Suferință

Nu doare nimic în mine
nici pe dinafară nu-s
Mai durut precum în vine
curge dorul tău nespus

Învățat-am să trăiesc
doar cu vina asta care
Mă destramă nefiresc
în dorințe trecătoare

Nu doare nimic în mine
suferindă-i sinea mea
Zbuciumată în suspine
doar de nervii altuia.

de Despărțire

Orele ce trec prin mine
stau în limba unui ceas
Timp ce sună despărțirea
ultimului gong rămas
*
Începuturile toate
au sfârșit-n orice clipă
Cu sau fără de păcate
încercare și risipă
*
Început fără sfârșit
adunare ori scădere

Separă viața de trup
într-o altă înviere

moșNeagul - pură ficțiune

Moș Neagu bătu-l-ar vina
are profil pe feisbuc
Și văzând o fetișcană
pe loc s-a îndrăgostit

Fata-i brună, ochenată
moșului nu i-ar strica
Să și-o facă de amantă
și-asta nu doar în rețea


A văzut-o într-o seară
pe feisbuc într-un halat
Descheiată și sprințară
în poza ce și-a schimbat

I-a cerut chiar prietenie
și-ncepu a aștepta
Ar fi vrut să îi și scrie
poate îl va accepta

Fetișcana-i dă acceptul
moșNeagu-i tare fălos
Da*curând îi pieri cheful
că o nimerise prost

Mesaj îi trimite fata
să-l primească cordial
- Săru*mâna, ce faci tată?
(moșu-n barbă bâlbâia)

Nu știa ce să mai zică
dar răspunse gâfâit
- Pe feisbuc și eu fetică
ce bine ne-am nimerit (!)

Pe nepusă masă, iată
moșu-i cam dezamăgit
Dragoste cu a lui fată
niciodată n-a gândit
*
(ca o morală)
De-aia zic și înc-o spun
atunci când îți faci profil
Puneți poza de acum
nu de când erai copil
Cu numele autentic
nu vei risca niciodată
Să dai peste un bezmetic
ce îți poate fi chiar tată...

de Ziua bună

Timpule prea ești nebun
tot te duci într-o aripă
Lași în urmă numai fum
și din mine faci risipă

Te-aș opri pentru o clipă
să rămâi în urma mea
Ca să smulg a ta aripă
să șterg trecerea cu ea.

GeZeturi

Caii gândului mă pasc
în adânc de pajiște
și-n galopul nebunesc
sufletul mi-e vraiște...

Tinerețe

Tinerețe, nu-mi pleca
mai lasă-mi pletele în vânt
În ochii triști clipiri de stea
și gândul, miere și cuvânt

Mai lasă-mi urmele sprințare
în pasul zvelt, ca de copil
Privirile, de dor mistuitoare
și-n glas, de ciocârlie tril

Tinerețe, nu-mi pleca
mai rămâi numai o clipă
Să m-agăț în calea ta
într-un zbor de o aripă

Nu te las să pleci nălucă
eu în urmă-ți să rămâi
Încă mai am dor de ducă
tu, tânără să mă ții

Dacă totuși vrei să pleci
n-o să te opresc din cale
Lasă-mi iarba pe poteci
să mai rătăcesc agale.

GeZeturi

Suflete năbădăios
ia mai lasă garda jos
Lasă garda saltă versul
și măsoară universul
În alint de poezie
cu iubire amăruie
Cât îi bolta cerului
stâlp la poarta raiului.

GeZeturi

Nici măcar un gard nu are
e o căsuță din povești
Are numai o cărare
la bunici când te gândești

GeZetură

Aș vrea să te strâng
în perdeaua sufletului
ca într-un pumn cu amintiri
să te țin captiv acolo
până-mi vei simți
prezența ce te caută...

ZiceriZiseDinPopor

Vorba noastră-i dulce tare
și pe înțelesul tuturor
Găsești câte-o zicătoare
lovitură de topor
*
Atunci când n-ai ce face
și chiar te plictisești
Clocești câte-o gogoașe(ă)
pe care-o înmulțești
*
Chiar dacă te-ai ajuns
nu-ți pune etichetă
Oricât ai fi de sus
mergând pe bicicletă
*
Dacă ceva nu-ți place
și ești dezamăgit
Nici altuia nu-i face
același (alambic)
*
Când capul nu te doare
nu ai motiv să-l legi
Treaba din scărpinare
e unde să te freci
*
De vrei s-arunci cu pietre
când nu ești mulțumit
Gândește și socoate
că riști să fii lovit.

Remember

Într-o sală mare de lume încărcată
cânta în difuzoare o muzică dansantă!
Ascultam vrăjită lângă o fereastră
și priveam pierdută înserarea albastră!

Dintr-un colț anume printre dansatori,
am zărit doi ochi ce mi-au dat fiori!
Eram prea uluită de privirea ta,
că inima-mi vrăjită parcă te chema!

Cât timp melodia ritmul își menține
până să iau seama erai lângă mine
Cu îndemânare de mijloc m-ai prins,
ca un val de mare dansul ne-a cuprins!

A fost de-ajuns o privire-adâncă
în magia serii, tainic să ne prindă!
M-ai condus apoi în lumina lunii
însetați de noi ardeam ca tăciunii!

Printre-mbrățișări depănam cuvinte,
uzi de sărutări făceam jurăminte
Feeria nopții în zori ne-a pierdut
păstrând amintirea că ne-am cunoscut!

Parodie

Am avut destui iubiți
toți erau unu* și unu*
Dar mi-am luat de căpătâi
unu de face pe nebunu*

Unu* mi-era polițist
băiat bun de pus la rană
Dar nu ne-am căsătorit
lăsându-mă cu o rană

Unul blond mă mai dorea
m-a cerut și de nevastă
Însă mie nu-mi plăcea
era surd, dar avea casă

Un altul mare petrolist
nu prea era de mine
Avea o alta în Galați
care-l ținea mai bine

Numai unul m-a iubit
dar și ăla s-a însurat
Pentru că l-am păcălit
când eram la majorat

Pe ăia de mi-au plăcut
n-am știut să îi păstrez
Dar nici rău nu mi-a părut
c-am știut să mă distrez.

Fiindcă n-am fost isteață
am ales pân*-am cules
Cel mai mare nătăfleață
de la mine din județ.

Stare parodică

Ce mai stare, ce mai hâc
îmi vine s-o iau la vale
Numai babe pe feisbuc
ca pe șanț stau la taclale

S-au emancipat și ele
nu mai au treabă în casă
Au lăsat telenovele
de nimic nu le mai pasă

Dintr-o pensie atâtica
și-au cumpărat android
Despre el nu știu nimica
dar au wireless și wi-fi

Țața Geana și Dobrița
au împânzit rețelele
Căutând-o pe Marița
și toate cumetrele

Spun că fac socializare
gudurându-se pe chat
Nu au mai făcut mâncare
și bărbații și-au uitat

Din zori până la apus
pe feisbuc sunt ocupate
Păpica-n cuptor s-a ars
c-au rămas și nemâncate

Nu mai au dureri de șale
perucile și-au vopsit

Dantura-i amar și jale
punându-se pe iubit

Și-au pus poze la profil
gătite din cale-afară
Ca să pară că au stil
iar la vorbă apă chioară

Navighează în rețea
comentând unde e loc
Scriu o pildă (vai de ea)
dar gramaticală ioc

Nu e bai, ce să le faci
unor babe feisbuciste
Că și-au băgat internet
pe laptop sau pe tablete

- Deh, au viață virtuală
moartea le cată p-acasă
Nu le doare nicio boală
în rețea cât navighează

I re Al Virtual

Ciudată-i lumea virtuală
îmi aud vorbe fel de fel
Că n-aș fi eu, că nu-s reală
ci o fantomă de castel

M-am pipăit și m-am găsit
sunt un cuvânt între cuvinte
Iar voi acei ce v-ați temut
feriți-vă și de morminte

Să nu mă pomeniți apoi
ca nu cumva să vă apar
Deghizată-n vreun strigoi
și-n calea voastră să răsar

Apoi să o luați la fugă
de-oi apărea așa oricum
Din urmă o să v-ajungă
doar cuvântul meu antum.
12_04_2015

înviere pe feisbuc

înviere pe feisbuk
nu s-au culcat babele
i-au lumina de la popi
cătând pe gugăl pozele
cu cea mai faină urare
și cel mai tare iepuroi
să îi vopsească ouăle
sau îl trec prin usturoi
au adus și cozonaci
împletiți cu dimineață
peste tot pe un-te duci
te împiedici de icoane
de lumânări te apuci
și începi cu urături
nu poți nici să te apleci
de atâtea acrituri
înspre zi se-mparte pasca
dar auzi și-njurături
n-ai mai apucat și basta
ai rămas cu mâna-ntinsă
lumânarea ți-a picat
și s-a stins bătu-o-ar vina
popa te-a apostrofat
că i-ai întrerupt lumina
se închină și se strigă
cât te țin bojoacele
că nu e nimeni de vină
să înceapă Paștele
la anu și la mulți ani! 

GeZetură.

Pamflet de-o sută lei(vechi)

Când eram copil acasă
și banul avea valoare
Cumpărai orice în casă
astăzi, nicio lumânare

Nu eram noi prea bogați
dar aveam pâine pe masă
Toți la muncă erau luați
nu se sta la umbra deasă

M-am copilărit la țară
știu viața cum se trăiește
Glia țării cum se ară
și țăranul cât muncește

Pentr-un ban luat cinstit
scotea aur din țărână
Din zori până-n asfințit
pământu* îi cocea grână

Să aibă și cetățeanul
care trăiește-n oraș
Ce din fiare-și scoate banul
că-i mare industriaș

În apartament la bloc
locuiește și nu are
Cu pământul alt contact
că îl arde la picioare

Asfaltul de pe șosele
dar își ia hrana din piață,
Carnea și legumele
și-are din parc verdeață
*
Își avea suta de lei
valoare nemăsurată
Cu ea multe cumpărai
azi e devalorizată

Puteai să faci economii
pentru zilele de criză
Azi nu poți face ce vrei
dacă nu plătești acciză

Cu libretul de cinci mii
câștigai la CEC mașină
Astăzi numa* cu doi lei
poți trage doar o bășină.

Acesta este un pamflet, și vreau să fie tratat ca atare. Mulțumesc!

din Amintiri

Dacă stau să mă gândesc,
la vremea când eram fată
Multe am să povestesc
despre traiul de-altădată,

Cum duceam viața la țară
pe-unde am fost eu trăită
În curtea plină de vară
cu grădina înflorită

Locuiam pe lângă școală,
vizavi aveam un Mat(Bufet)
Cu trei lei de cheltuială
gimnaziul am terminat

Ajungeau de-o prăjitură,
sau de câte-o citronadă
Iar răcoroasa băutură
o împărțeam la grămadă

Cu colegii mei de clasă
că eram copii puțini
Ori ce aduceam de-acasă
și foamea ne-am potolit

Erau vremuri de restriște
dar nouă nu ne păsa
N-au existat familii triste
sau așa mi se părea

Dintr-o bancnotă de-o sută
erau mesele-ncărcate
Nu doar cu mâncare multă
dar era pe săturate

Ce nu aveam în cămară
dam fuga la ,,Coperativă,,
(magazin, alimentară,
și-altă marfă cu derivă)

Vinerea mergeam în piață
(era târgul săptămânii)
Mă trezea de dimineață,
mama, să îmi lase banii

Și cu o listă calculată
că mama multe știa
Mă urcam pe bicicletă
și p-aci mi-era calea

Dam un tur pe la tarabe
de făceam cumpărături
Pâine, ouă, varză verde
pentru orice mâncăruri

,,Era suta(de lei) valoroasă
puteai cumpăra orice
Astăzi la fel de frumoasă
pe prostii se cheltuie

Nu existau bogați, săraci
eram toți aceeași teapă
Cu-aceeași haină îmbrăcați
trăiam etapă cu etapă,,

Mi-ajungea și de slănină
să facă din ea jumară
Era hrana cea mai bună
când nu era în cămară

Mai luam și pentru mine
ce-acasă nu se găsea
Dar știam că se cuvine
să am și eu partea mea
*
Astăzi avem democrație
și mâncăm pe apucate
Produse care te sperie
de atât chimic, tratate.

,,Amintiri care m-au tors
le-am pus în cartea vieții
Și orice-ar mai fi de spus
le-o toarce firul dimineții,,

Aniversar

Este firesc să-ți amintești
că ai fost cândva copil
Cu amintiri sărbătorești
ce trec prin tine ca un film

Răsărit-ai de o șchioapă
și-ai crescut un pom înalt
Împrejmuind grădina toată
înspre cerul de cobalt

Ai crescut, și-nvățat carte
de te-au dus între străini
Azi ești om în societate
ca florile printre spini

Viața ți-a creat un drum
l-ai parcurs cu demnitate
În urmă-ți lăsând album
amintiri demult purtate

În oglindă când privești
și vezi bruma de la tâmplă
Abia de-ți mai amintești
viața care te întâmplă.