Aş vrea din nou să te găsesc
Pe drumul drept, pe care ieri
Rătăcind prin univers
Ne îndreptam spre nicăieri;
În gânduri îmi sădeşti lumină
Din întuneric slove să culeg
S-aştern din suflet, o poemă
În care să mă reculeg;
Ascultând a ta poruncă
Dintr-o fântână mă adap
A sufletului tău, grădină
Scriind poemul, cadenţat;
Cu mâna tremurândă pe condei
Şi sufletul cuprins de poezie
Aştern cuvintele mai cu temei
Învinsă de melancolie!
Getuţa -19-09-2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu