Şi nu pot lacrima să-mi stăvilesc...
Există doar un fel, de a mă descărca;
Să plâng, durerea să-mi opresc!
De nepăsarea ta, adesea mă lovesc
Oricât aş încerca să nu iau seamă,
În piept, toate nevoile îmi oblojesc,
Să nu mă las cuprins de teamă!
Fără iubirea ta, mă simt abandonată,
Că nu mai ştiu nici care-i rostul meu
Şi parcă sunt, o ţoală aruncată
Într-un colţ, departe de sufletul tău!
Nu-ţi cer nimic din ce tu nu poţi da
Dar ai răbdare şi nu mai fi nătâng!
Dacă în barbă mi se-noadă lacrima,
Te rog să pleci şi lasă-mă să plâng!
Getuţa Zecheru 14 09 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu