Că mi-e sufletul, la tine
Și că mă rog în nopți târzii,
Pe unde mergi să-ți fie bine!
Ești prea departe și mă doare
Că nu pot să te îmbrățișez,
În genunchi să-mi cer iertare
Și să-ți spun cât te iubesc!
Tu, să mă ierți, măicuța mea
Dacă nu te-am ascultat;
Ori să crezi că am fost rea,
De-acasă când am plecat
Și te-am lăsat în bătătură
Cu lacrimi arse pe obraz;
Frângându-ți grija din inimă,
Să nu dau de vreun necaz!
M-ai învățat de bine, mamă
De când m-ai adus pe lume;
Să mă feresc și fără teamă,
Durerea mea să am, cui spune!
Sufletul meu se destramă
Când scriu umila-mi poezie,
Că pentru mine, dragă mamă
Ești cea mai sfântă bucurie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu