Eşti altarul gândurilor mele
Unde vin adesea să mă rog,
Când simt zborul aripilor grele;
De atâta vânt şi nenoroc,
Eşti făclia candelei aprinse;
Ce-nlumină sufletul când scriu,
Armă a cuvintelor nezise
Când mă rog noaptea târziu,
Eşti prinos de bucurie
Gândului care mă scrie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu