ţi-am dat toată viaţa mea

ţi-am dat iubirea cu dulceaţă

dar tu m-ai alungat în ceaţă

şi inima, cu dor ţi-am dăruit

dar tu perfid, m-ai tot minţit

ţi-am dăruit din trupul meu

să ai, atunci când ţi-o fi greu

ţi-am dat şi poate-o să-nţelegi

că vreau de tot să mă dezlegi

ţi-am dat tot ce-aveam mai bun

şi te-ai crezut al meu stăpân

dar n-ai ştiut, sau n-ai aflat

că viaţa nu-i obiect de dat

*

când ai primit te-ai bucurat

şi aşteptai să dau mai mult

dar la gunoi m-ai aruncat

când ai aflat că e-mprumut

ţi-am dat toată viaţa mea

nu ştii valori să preţuieşti

doar ţi-ai bătut joc de ea

cu vorbele ce le rosteşti

ţi-am dat şi nu ţi-am reproşat

dar tu din viaţă mi-ai furat

ţi-am dat şi poate-ţi voi mai da

dar nu-mi trăda încrederea

Recunoştinţă

Tu nu ştii să fii recunoscător

Pentru grijile pe care ţi le port

Dar mă chemi mereu în ajutor,

Iar eu umilă, vin ca la raport!

Nu ştii cât costă disperarea

De a te suporta în fiecare zi,

Că te mai prinde şi mirarea...

Când nu-s mai mult decât aş fi!

Am consumat cu tine, energia

Şi nu m-am plâns când m-a durut,

Că tu nu ştii ce-nseamnă omenia

Şi ai făcut mereu tot ce ai vrut!

Nu-i nimic, mi-e martor Dumnezeu

Şi pentru toate voi primi răsplata,

Rugându-mă, aşa cum fac mereu

Să fiu curată şi limpede ca apa...!

Rămâi calvarul meu, aşa cum ştii

Să mă răneşti de fiecare dată

Dar, ai de grijă, că-ntr-o bună zi

Ai să m-aştepţi tăcut în poartă !

Nu ştii să-mi faci o bucurie...

Sau de-ai făcut-o, mi-ai scos ochii,

Că nu cunoşti cuvântul omenie

Şi vrei, de tine, să m-apropii !

Păstrează grijile doar pentru tine

Şi lasă-mi mie libertatea...

Nu mă trata ca pe un mărăcine,

Atunci când te loveşte soarta !

În pas de toamnă

În pas de toamnă, hoinăresc
Pe drumurile vieţii, cunoscute,
În strai de frunze învelesc
Covorul toamnei, mult iubite!

În pas de frunze, azi iubesc
Aceleaşi amintiri ştiute
Şi în culori de toamnă strălucesc,
Iluziile mele rătăcite !

În pas de toamnă ştiu cânta
Dorurile de-altădată
Şi în parfum exotic de lalea,
Îmbrac azi gândul meu de fată !

Getuţa Zecheru 27 10 2013

zâmbeşte

să zâmbeşti mereu în viaţă
să ai chipul luminos

să zâmbeşti de dimineaţă
arătând că eşti frumos

să zâmbeşti mereu la soare
zâmbetu-i fermecător

să zâmbeşti plin de mirare
când priveşti întrebător

să zâmbeşti, chiar dacă plouă
şi eşti singur în decor

să zâmbeşti pe Lună nouă
însă, nu întâmplător

să zâmbeşti la orice pas
chiar de sufletul te doare

să zâmbeşti de bun rămas
fără nicio supărare

Getuţa Zecheru

Lasă -mă să plâng

Dacă mă doare sufletul pentru ceva
Şi nu pot lacrima să-mi stăvilesc...
Există doar un fel, de a mă descărca;
Să plâng, durerea să-mi opresc!

De nepăsarea ta, adesea mă lovesc
Oricât aş încerca să nu iau seamă,
În piept, toate nevoile îmi oblojesc,
Să nu mă las cuprins de teamă!

Fără iubirea ta, mă simt abandonată,
Că nu mai ştiu nici care-i rostul meu
Şi parcă sunt, o ţoală aruncată
Într-un colţ, departe de sufletul tău!

Nu-ţi cer nimic din ce tu nu poţi da
Dar ai răbdare şi nu mai fi nătâng!
Dacă în barbă mi se-noadă lacrima,
Te rog să pleci şi lasă-mă să plâng!

Getuţa Zecheru 14 09 2013

astenie

mi-e toamnă de frunze 

şi pătrunde-n oase

astenii confuze

în dureri vrăjmaşe

mi-e ploaie de gânduri 

picurând cuvinte

pe tâmpla cu riduri

astenii mărunte

mi-e amurg de soare

ceru-i în culori

strecurând ninsoare

raze printre nori

mi-e toamnă timpurie

'n suflet de mătase

mi-e inima pustie

când iubiri îmi coase

Ruga îngerului

Am văzut un înger care se ruga
Cu faţa la o lumânare...
În ruga lui pe Domnul pomenea,
Spre mântuire, cerând îndurare,

Cerea iertarea de păcate
A celor care pe pământ greşesc,
Cu vorbe grele aruncate...
În cei ce-n rugăciuni se lecuiesc!

Iartă-i Doamne că nu ştiu ce pun!
Iartă-le şi vorbele deşarte...
Umilă în credinţă, Ţie mă supun,
Mântuieşte-mă, de am păcate!

Am văzut un înger când s-a închinat,
Rugându-se şi pentru mine...
În rugăciuni cu el, m-am aşezat,
Ca să mă simt pătruns de-nţelepciune!
Amin!

Singur pe lume

Să nu te simţi singur pe lume
Când ai cuvântul la-ndemână,
Nicio durere nu te va răpune
Dacă asculţi de-o vorbă bună!

Să nu stai singur şi îngândurat
Când porţi cuvintele cu rost...
Nu te lăsa răpus de un oftat,
În gândul tău mereu e adăpost!

Dacă eşti singur, nu te teme
Cheamă mai aproape, poezia...
Și vei afla, din vreme-n vreme,
Cum se menţine aritmia.

Prin ploaie

S-a scuturat un norişor aseară
Mânat de-un vânticel pribeag
Şi a făcut inima să îmi tresară,
Ca de sărutul unui suflet drag!

Prin ploaia caldă ce mă răcorea,
Meream tăcută înspre poezie...
Rugându-mă de vânt ca să nu stea,
Să-mi picure în vers melancolie!

S-a scuturat un norişor rebel,
Pe gândurile mele încărcate...
Cu amintiri de tine, fel de fel
Şi m-a cuprins, aşa, un dor de toate!

Copilăria

Lăsaţi copii în legea lor, la joacă
Nu-i asupriţi, nu-i deranjaţi !
E rostul lor, n-au ce să facă,
Copilăria, nu le-o întinaţi...

Aţi fost şi voi, cândva copii
Adulţi acum, în toată firea...
Aţi alergat pe câmp desculţi,
Până va cotropit iubirea,

Lăsaţi copii să se joace,
Acolo unde vor şi este loc,
Aşa cum ştiu şi cum le place
Să nu-i împiedicaţi deloc.

Lăsaţi copii în copilăria lor
Sunt suflete nevinovate...
Să nu le rupeţi aripa în zbor,
Cu educaţii stricte şi netoate.

De toamnă

Covor de frunze ruginite
Am aşternut în calea ta...
Te-aştept cu dor să vii iubite,
Cât nu e toamnă-n viaţa mea!

Să îmi aduci, de vii spre seară
Doar şevaletul şi culori...
Să ne pictăm întâia oară,
Iubirea plină de fiori...!

Am să cuprind cu o privire
Al blândei toamne asfinţit,
Ţesând povestea de iubire
Să fie-aşa cum ne-am dorit!

Am văzut un înger

Am văzut un înger ce se odihnea
Răpus de-a gândului povară...
Şi l-am chemat la mine ca să stea
Să uite grijile ce-l înconjoară,

Era un înger blând cu aripi frânte,
De zborul greu împătimit-
Căzuse în durerea unei lupte
Cu viaţa, care aprig l-a rănit!

Am văzut un înger, care se ruga
Cu patos, la lăsarea serii...
Privind spre ceru'-nalt, se închina,
Oblăduit în mantia durerii ...

Am văzut un înger ce se odihnea,
Pe banca amintirilor pierdute,
Se uita duios şi parcă mă chema
Să-i vindec rana aripilor rupte!

Închinare

Mulţumescu-ţi ţie Doamne!
Pentru lutul care sunt...
Când mă văd între icoane
Să-mi fac ruga din cuvânt,

Mulţumesc şi pentru gândul
Ce mă mistuie sub pleoape,
Harul Tău să-mi dea avântul
Când te chem mereu aproape!

Mulţumescu-ţi Doamne Ţie
Că sunt simplu muritor-
În a Ta Împărăţie...
Să-mi scriu versul mai uşor,

Mulţumescu-ţi pentru toate,
Cu credinţă mă închin
Şi mă iartă de păcate,
Când am sufletul prea plin!
Amin! 

unor poeţi

nu-ţi trebuie facultate

ca să scrii o poezie;

aduni, bucurii, păcate

poate şi o fantezie,

le îmbini, le dai culoare

le mai şlefuieşti un pic

dai o rimă cu savoare

şi ţi-a ieşit un pamflit,

nu e greu; te uiţi la mine

cum încerc să te învăţ?

dacă nu o simţi cum vine

'geaba dai cu balta-n băţ,

nu-ţi trebuie multă carte

dacă vrei să fii poet

scrie versuri, scrie frate

cât ar fi de desuet.

Scriu pentru noi

Scriu pentru noi, despre iubirile pierdute
Şi despre ce a fost frumos, între noi doi -
Amintiri ce-au ars, când au căzut redute,
Scăldate în torente, de reci ploi,

Scriu pentru noi şi despre amăgire
Că n-am avut în dragoste noroc!
Am iubit prea mult şi-atâta fericire,
Nu a fost să fie şi n-a avut soroc.

Scriu despre noi, ca să-ţi aduc aminte
De nopţile albastre, de visele din noi...
Când ne priveam în ochi, fără cuvinte
Şi ne juram credinţă, amândoi,

Scriu despre noi, atât mi-a mai rămas
Nu am cu cine, să-mpart o bucurie,
Când ai plecat, nu mi-ai lăsat un pas
Să merg în drumul meu, spre veşnicie.

Eu

Eu, n-am urât pe nimeni, niciodată
Însă hulită, berechet, am fost
Şi nu,-nţeleg de ce sunt vinovată,

Eu, n-am urât pe nimeni, să se ştie
Dacă-am greşit, iertare cer
Că am ştiut să mă aştern în poezie,

Eu, n-am urât pe nimeni, vreodată
Dar ignorată, permanent am fost
De unii prieteni sunt acum blocată,

Eu, nu urăsc pe nimenea sub cer
De vă incomodez, cer îndurare
Ştiu să trăiesc şi vreau să sper,

Eu, nu urăsc pe nimeni, niciodată
De mă găsiţi în toate vinovată
Iertaţi-mi vina că trăiesc,
Lăsaţi-mă să vă iubesc...

Ţi-am spus

Ţi-am spus şi nu odată, 
Când singură mă vezi,
Să nu mă-ntrebi de ce
Mai stau îngândurată,

Să nu-mi pui întrebări
La care n-am răspuns,
Să-ţi fie, îndeajuns
Că vin doar la chemări.

Ţi-am spus şi nu odată
Ca să mai ai răbdare,
De nu mai sunt în stare
Să nu fiu condamnată,

Să nu îmi cauţi vină,
Să nu mă dădăceşti
Că din a ta pricină
În toate rătăcesc...

Ţi-am spus şi nu o dată,
Nu mă lovi în soartă;
De vorbe reci şi nude
N-am unde mă ascunde,

De sunt înlăcrimată
Şi tremur în suspin,
E din prea mult venin
Ce-am înghiţit vreodată...

Getuţa Zecheru

Să nu spui

Să nu spui niciodată, când sufletul te doare
Motivul pentru care, suporţi durerea toată
Să nu spui nimănui, de ce, când stai pe gânduri
Şi scrii câteva rânduri, nu-i pasă orişicui,

Să nu spui, de ce timpul, mai trece uneori
Chiar plină de fiori, tot trece anotimpul,
Să nu spui, la ce bun, cine să înţeleagă
Că viaţa ta întreagă, ai fost al tău stăpân

Şi dacă vreodată, ai îndrăznit să spui
Că viaţa asta nu-i, atât de încurcată,
Că ai ştiut să speri şi ţi-ai făcut un rost
Că nu eşti cum ai fost, la fel până mai ieri.

Getuţa Zecheru 13 08 2013

A mai trecut o vară

A mai trecut o vară, ca orice anotimp
Ne îmbrăcăm în toamnă, mai dezbrăcăm un timp
A mai trecut o vară, ca orişice ispită
Ne îmbrăcăm din vreme, în frunza ruginită,

A mai trecut o vară, prin trupul chinuit
De-atâtea doruri grele, câte a pătimit;
Au mai trecut şi-or trece şi ani obositori,
Lăsând pe tâmplă urme de gând rătăcitor,

A mai trecut o vară, tiptil ca o nălucă
Rupe-o din calendar şi las-o să se ducă,
Vor veni alte veri, mai calde, mai dorite,
Mai toamne decât ieri şi mult mai fericite.

Getuţa Zecheru 

Sunt femeie şi iubesc

Sunt femeie şi iubesc
Sunt încă tânără şi-mi place,
Tot ce-i firesc şi omenesc
De nu-ţi convine, n-am ce face,

Sunt femeie şi iubesc
Să nu-mi găseşti în toate vină,
Iubind curat, e prea firesc
Să te învălui în lumină,

Sunt femeie şi iubesc
Ascultă-mi inima şi taci -
Nu am, de ce să mă feresc,
Nu te forţez, ca să mă placi,

Sunt încă tânără... şi ce?
Nu sunt atât de vinovată,
De fur iubire, câteodată
Să nu mă întrebaţi, de ce ?!

În suflet, tânără mă ştiu
Dar, când oglinda o privesc
Pe chipul meu, e aşa târziu
Cu toate astea, eu iubesc...

10 08 2013 Getuţa Zecheru

 —

Lasă-mi poezia

Lasă poezia mea să te cuprindă
E ca o melodie ce-o asculţi,
Până în suflet să-ţi pătrundă;
Acolo unde vreau ca să mă simţi,

Lasă-te atins de versul meu
Ca de-un balsam mângâietor
Şi strânge-mă la piept mereu,
Să vindec rănile, care mă dor,

Prin poezia mea când ai trecut
A înflorit o nouă dimineaţă
Şi gândul, gândul care m-a durut
A revenit din nou la viaţă,

Lasă poezia în braţe să te prindă,
Aşa cum eu am învăţat s-o cânt!
În inimă, un dor vreau să-ţi aprindă
Şi cu iubire să ne facem jurământ.

Prea mult

Prea multă noapte-am strâns
În gândurile mele, luminate...
Doar de tăcerea ce mi-a plâns
Pe buze dulci, cuvintele sărate,

Prea mult suspin, am adunat
În sufletul cutremurat de dor
Şi nu ştiu, de ce-am mai aşteptat,
O clipă, la pieptul tău să mă-nfior.

Prea multe ore, prin mine au trecut
Fără să dai un semn de viaţă,
Atâta neiubire, în suflet m-a durut
O noapte-ntreagă, până dimineaţă,

Prea mult, te chem, ca să nu-mi vii
Prea multă inimă am pus în tine

Şi poate că prea mult, a ta mă ştii
Iubirea mea, prea mult îţi aparţine...

Lasă-mă să te iubesc

Lasă-mă să te iubesc
Aşa cum inima îmi simte
Nu vreau nimic, nu cer nimic,
Nu asta am vrut să se întâmple;
Cum plină sunt de sentimente,
Mai lasă-mă să te doresc
Şi să te strâng între
Cuvinte, pline de dor
Şi nelumesc,
mai
lasă-mă
să te
iubesc...

Getuţa Zecheru

Ades, m-am întrebat

Adeseori m-am întrebat:
De ce nu sunt iubiri perfecte?
Şi de-am căzut, iar în păcat
De ce să sufăr, în regrete?

De ce nu-s toate-n vadul lor
Ca apa lină din izvoare,
Să curgă-n vale,-ncetişor
Până la malul din cărare,

De ce se naşte şi se moare,
De ce mai este, dorul, dor
De ce inima, rău mă doare,
Când în iubire mă-nfior?

Adeseori m-am întrebat:
Dar n-am aflat, încă răspuns
Şi de mai cad, iar în păcat
Nici nu ştiu dacă-i îndeajuns...

Rugăciune de duminică

Îţi mulţumesc, prea bunule părinte
Din lutul ăsta-n care sunt -
Că mă îndemni, să pun între cuvinte
Gândul curat, în care mă supun,

M-am adunat, din harul tău divin
Ca să m-aştern, aici în poezie
Părinte-al meu, din sufletul prea plin
Aduc acum, o închinare Ţie

Să mulţumesc, prea bunule părinte
Pentru al meu, umil, păcat -
Dacă-am greşit în alte simţăminte;
Cu iubire, întotdeauna, m-ai iertat,

Şi de-am să mai greşesc, vreodată
Credinţa Ta, ca să nesocotesc -
Să-mi iau pedeapsa, binemeritată
Şi-n rugăciune, să mă mântuiesc.

Amin !

La fântână

La fântâna sufletului tău
Vin adesea ca să beau,
Vers curat ca un pârâu
Şi la umbra ei să stau,

Fie-mi setea, potolită
Fie-mi gândul, liniştit
Dac' am poposit rănită,
Sufletul mi-am odihnit,

Obosit, de-atâta dor
Cât am rătăcit pe cale,
Am băut al tău izvor
Şi m-am răcorit de jale,

La fântâna ta, m-adun
Dacă nu mai am putere
beau cu sete, gândul bun
Şi-mi duc paşii, în tăcere.

Getuţa Zecheru 04 08 2013

Iartă-mă

Iartă-mi, vina, de a te iubi
Dar, altă cale nu găsesc;
Ca să te chem, aici să-mi fi
Să mântui, dorul, nelumesc,

Iartă-mi, dar, şi disperarea
Din miezul nopţilor târzii -
Că am bătut prea des cărarea,
Tot aşteptându-te să vii,

Iartă-mi, gândul călător

Sub norii, încărcaţi de ploi
Cu paşii uzi, de-atâta dor

Că te-aştept să fim, iar doi,

Iartă-mă şi vino, când te chem

Cu fiorul toamnelor târzii,

Dar, să nu-mi vii, ca un blestem

Să-mi tulburi nopţile pustii.

Nu pleca

Te rog, mai dă-mi o şansă, nu pleca
Nu aş putea, să pierd, a ta iubire;
Atunci, când ai pătruns în viaţa mea,
Mi-ai tulburat, de dor, întreaga fire

Nu te purta, străin, ca un păgân
Am să te strig, mereu, a câta oară?
Ai fost, nu doar iubit, ai fost stăpân,
Nu-mi lăsa sufletul, ca să mă doară!

Opreşte-mă la tine, până nu-i târziu
Şi nu mai fi atâta de nepăsător -
În gânduri te-am purtat, aşa cum ştiu
Şi ţi-am păstrat un singur dor,

Din clipele frumoase, care ne-au unit
Să mai culegem rămăşiţele iubirii,
Ca să aprindem, iarăşi, focul nesfârşit
Balsam al sufletelor şi al nemuririi,

Vreau să fii iar, copacul toamnei mele
La umbra, ta să mă cobor din gânduri,
Pe braţe crengi, să mă ridici la stele
Să-ţi cânt, iubirea printre rânduri,

Că te-am rănit, o ştiu prea bine
N-ai fost, doar musafir, în viaţa mea,
Inima mea, încă -ţi mai aparţine
Şi te doresc, mereu, alăturea !

Timpul

Nu pot trăi fără iubire
Cum nu pot trăi fără a respira
Dar inima, mereu îmi dă de ştire
Ducându-mi paşii, în calea ta,

Pot trăi fără un strop de apă
Şi să m-adap cu roua unei flori
Dar nu pot uita iubirea ta curată
Care mă-ncarcă de adânci fiori,

Nu pot trăi fără iubire
Ţi-am spus şi tu mi-ai dat dreptate
Când mi-ai promis, nemărginire
Dar, timpul le va rezolva pe toate...

Getuţa Zecheru 01 08 2013

Nevoile, care mă dor

Mă dor nevoile celor săraci
Mă doare atâta şi de mine,
E greu, când nu ai ce să faci
Şi-n piept, un junghi mă ţine,

Strâng din dinţi, a neputinţă
Ca într-o durere surdă;
Doar cu putere şi credinţă,
Să trec, prin soarta-mi crudă,

Aş vrea să pot, s-ajut măcar
Însă destinul, nu mă lasă
Că-s prea durut şi chiar precar
Nevoilor, ce mă apasă,

Când pui un umăr, la durere
Cât o văpaie, să transmită;
Simţi o profundă mângâiere
Şi bucurie, unde e primită,

Să mai am putere, aş vrea
În viaţă cât mai sunt,
Să nu îmi pierd încrederea
Şi rostul meu, întru cuvânt.

Getuţa Zecheru_ 28_07_2013

soare

soarele de dimineaţă
dulce ca şi mierea
picurând roua pe faţă
ţi-aduce învierea....

Getuţa

Milionar închipuit - ediţie de week.end

  Mi-au plăcut şi-mi plac proverbele, unele chiar mi-au fost învăţăminte, altele le-am amintit în momente potrivite şi tot aşa. Ce urmează să vă spun, pare o poveste şi e totuşi o întâmplare.

 Cred că toată lumea a auzit de Netlog; de curând mi-am redeschis şi eu un cont acolo(de parcă n-aveam destule pe cap, dar trebuia :D ), vizitatori sunt şi nu prea, dar mesajele curg ca aversele vara.

 Mi-a atras atenţia un mesaj mai puţin obişnuit( binenţeles că nu cred o iotă) şi iar ajung la proverbe (Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă şi-n traistă) :)))

 Mesajul sună cam aşa după o traducere Google: ""Dragi Getuța Zecheru,

Vă salut în numele lui Dumnezeu cel Atotputernic, este plăcerea mea și dorința cea mai mare a vă întâlni și îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru această oportunitate pentru noi să știm unii pe alții.

Eu sunt Domnul Benjamin Debrah un cetățean din Ghana lucrez cu Banca Barclays a GhanaI. Au în banca mea existenta o sumă mare de bani, care aparține unui client, domnul Daniel Zecheru, care se întâmplă să aibă același nume de familie a ta . Fondul este acum fără nici o cerere pentru domnul Daniel a murit într-un cutremur mortal în China, în 2008. Vreau cooperare, astfel încât pentru a face banca va trimite fond în calitate de beneficiar și rudă la fond.

Această tranzacție va fi de un mare ajutor reciproc pentru noi. Trimite-mi răspunsul dumneavoastră de interes, astfel că vă voi da detalii.

• Strict trimite-l la contul meu de e-mail privat: /şi urmează o adresă de e-mail (verificată de altfel) apoi : 
•  sau trimite-mi adresa ta de email pentru a va trimite detalii despre această tranzacție.
• 
  
• La primirea răspunsului dumneavoastră, eu vă va oferi detalii ale tranzacției. Și o copie a certificatului de depozit ale Fondului și, de asemenea, certificatul de constituire a societății care a generat fond.
• Cel mai bun ceea ce privește,
• MR. Benjamin Debrah." acesta este mesajul, iată şi răspunsul meu:
• 
  
• " Domnul meu drag, întrucât nu cunosc limba engleză, îţi voi răspunde în limba mea natală. Nu cunosc nicio persoană cu numele Daniel Zecheru, nici n-am avut vreo rudă care să fi murit în vreun cutremur, dar dacă n-aveţi ce face cu banii, puteţi să mi-i trimiteţi mie prin Western Union, că tot sunt în criză de bani şi sănătate! Mulţumesc anticipat!"
• 
  
• Pare incredibil, omul insistă; am verificat e-mail.ul trimiţându-i un clip(pps), la care mi-a răspuns, cu datele sale personale un nr  din mai multe cifre(pare a fi de telefon, deşi m-a amuzat scrie nu de celule :))) ) şi îmi cere la rândul meu date exacte ca să poată să-mi tranzacţioneze fondul respectiv.
• 
  
• Binenţeles că nu sunt atât de naivă să cred toată povestea asta. Dar stau şi mă gândesc: dacă e totuşi adevărată? Sunt o bună creştină şi nu mi-aş însuşi ce nu-mi aparţine. Sau, vorba proverbului sus amintit "Dumnezeu îţi dă, nu-ţi bagă şi-n traistă" :)) Poate mai sunt descendenţi ai defunctului, (dar nu-s rude cu mine) şi chiar au nevoie  de banii ăştia.
• 
  
• Nu mi-ar strica nici mie nişte bani picaţi aşa din cer ( 2000 de Roni, de i-aş avea aş rezolva nişte probleme urgente) nu ştiu cât e fondul defunctului, am spus cât mi-ar trebui mie :)))
• 
  
• În fine, dacă apare vreun moştenitor să mă contacteze (dar, tare mi-ar plăcea să fiu eu aia :)))  )
• 
  
• Hai  să trecem la treburi mai serioase 
• 
  
• Getuţa Zecheru (am înţeles că e bine să-ţi semnezi scrierile )