Tu nu simți niciodată primăverile din mine
Cum se deschid ca floarea de cais
Ce înflorește-n vers cuvinte de rod pline
Care mă poartă-n valul lor ca pe un vis,
E anotimpul bucuriei mele-n care vîntul
Îmi duce pasul rătăcit spre veșnicie
E vremea cînd eu pot să-mi iau avîntul
Ca să te port în gîndul plin de poezie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu