Știi iubire, cît dor am strîns în mine
Așteptînd o șoaptă de răspuns?
Te-am căutat prin nopțile senine,
De te-am găsit, nu-mi ești deajuns!
Și cîtă nevoie aveam de tine
N-am înțeles cum te-am pierdut
Înlănțuită-n doruri și suspine,
N-am să caut supremul absolut!
Dragostea-i la fel în fiecare
Doar umbra de-ndoială mai separă,
Fărîma de iubire ancestrală
Cînd sentimentul vinei, doare!
Știi tu iubire, nu anii sunt de vină
Că ne-am pierdut în spațiul ireal
Ne-au învățat ca din a lor pricină,
Să facem din iubire un ideal!
Mai știi, iubirea are multe fețe
Uneori imensă, alte ori ciudată
De nimic nu trebuie să-ți pese,
Dacă iubești cu inima curată!
Știi tu, dacă n-ar fi iubirea
Cum am putea trăi în nefiresc?
Cum am împiedica dezamăgirea,
Din rolul ei atît de omenesc?!
Poate vara ne-o aduce înapoi
Să mai trăim într-o speranță
Cît ne mai suntem, amîndoi
Să-nlăturăm orice distanță!
Atît cît iubirea cîntă-n fiecare
Nu mai există cale de întors
Ne vom abate din a vieții cale,
Să împărțim iubiri ce-au fost!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu