Recunoştinţă

Tu nu ştii să fii recunoscător

Pentru grijile pe care ţi le port

Dar mă chemi mereu în ajutor,

Iar eu umilă, vin ca la raport!

Nu ştii cât costă disperarea

De a te suporta în fiecare zi,

Că te mai prinde şi mirarea...

Când nu-s mai mult decât aş fi!

Am consumat cu tine, energia

Şi nu m-am plâns când m-a durut,

Că tu nu ştii ce-nseamnă omenia

Şi ai făcut mereu tot ce ai vrut!

Nu-i nimic, mi-e martor Dumnezeu

Şi pentru toate voi primi răsplata,

Rugându-mă, aşa cum fac mereu

Să fiu curată şi limpede ca apa...!

Rămâi calvarul meu, aşa cum ştii

Să mă răneşti de fiecare dată

Dar, ai de grijă, că-ntr-o bună zi

Ai să m-aştepţi tăcut în poartă !

Nu ştii să-mi faci o bucurie...

Sau de-ai făcut-o, mi-ai scos ochii,

Că nu cunoşti cuvântul omenie

Şi vrei, de tine, să m-apropii !

Păstrează grijile doar pentru tine

Şi lasă-mi mie libertatea...

Nu mă trata ca pe un mărăcine,

Atunci când te loveşte soarta !