Poezia mea, a început cu tine,
Precum raiul în veşnicia lui.
Te iubesc, cât inima mă ţine,
Nu dau socoteală nimănui!
Atât cât pot te voi iubi mereu;
Poem de dragoste nescris.
Martor să-mi fie Dumnezeu,
Şi sufletu-mi rebel deschis!
Nu-i loc, de iubire, să te-ascunzi
Râu învolburat la revărsare!
Când te iau în braţe, te aprinzi
Sub privirea mea, mistuitoare.
Poezia mea, a început cu tine,
Nu-i nor pe cer fără de ploi;
Fără de tine nu-i nici poezie
Şi nu va fi în veci fără de noi!
08 01 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu