Sau n-am cuvintele la mine
Dar dacă e de vreun folos
Pun sufletul în vorbele puține,
E vorba mea în care mă îmbrac
Atunci cînd este sărbătoare,
E poezia-n care inima-mi desfac
Și nu o fac deloc la întîmplare.
Atîta știu să scriu, atît mi-e dat
Să mă destram din firele de viață,
Atîta știu că pot și-atît am învățat
Cît mi-e cuvîntul martor și povață,
În drumul spre lumina învierii
Cînd sufletul se naște din tăceri
Cuvîntu-mi duce pasul înserării
Pînă la capătul trăirilor spre cer.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu