De-atîtea ploi cîte-au căzut
Pînă la toamna care-i spre vine,
O să arăt ca un pom înfrunzit!
Atîta durere prin oase m-apasă
De nu mai știu un,-să m-ascund
Nici sub umbrelă ploaia nu-mi lasă,
Un mic adăpost pe unde să plîng!
De-atîtea ploi căzute prin vine
Mi-a încolțit reumatismul în oase
Și cît-or ploua cuvintele-n mine,
Voi răsări prin poeme rămase!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu