Suflete

Sufletul meu,
îți cunoaște pașii
La masa tăcerii, 
cînd stăm amîndoi,
Gîndul îți șterge
praful uitării,
De pe adidașii
puși la-ndemînă
lîngă antreu
Cît prin mine
vei merge
Pasul să-ți fie,
ca de lacheu.

Sufletul tău,
îmi percepe vina
Din priviri, alene
mă cheamă
Încă-i devreme,
și e pustiu
Dorul de tine
în adîncuri
geme!