- te naști, crești,
îmbătrînești și mori.
- între timp...,
înveți:
- să vorbești (ce nu trebuie, cînd nu trebuie, unde ...)
- să citești (cărți, fizionomii, printre rînduri, printre gînduri, în stele )
- să taci (cînd nu e competența ta, vorbești în plus, în minus, în tăcere)
- să mergi (drept, într-o parte, înainte, în cealaltă, sau alături)
- să gîndești ( cum e bine, pentru tine, cum e rău sau în locul altuia)
- să suporți (dureri, emoții, consecințe, înfrîngeri sau pe alții)
îți faci prieteni, sau te fac ei pe tine
- să iubești (pe oricine, pe tine, aproapele, sau să te prefaci numai)
- să aștepți ( un tren, o persoană, vara ori să treacă timpul)
- să ai răbdare (cînd s-a stricat ceva, nu ești înțeles sau cu alții)
- să te bucuri (pentru tine, pentru alții sau să te prefaci numai)
- să înțelegi (cum stă treaba, cum merge sau pe alții)
- să faci față (în toate situațiile, de masă, scaun sau fețe, fețe)
- să nu te enervezi (cu un bîlbîit, cu tine însuți, cu timpul)
Cu alte cuvinte, cît trăiești numai înveți, nimic altceva;
apoi vine sfârșitul (pe care nu-l dorești, nu știi cînd vine, nici cu ce, dar vine)
Pînă atunci, hai la noi să stăm degeaba!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu