De ziua ei, să fie (parodie)

Aș vrea să scriu ceva
Să fie de ziua femeii
Dar muza mea nu vrea,
Să-mi dea cheia ideii !

Ceva frumos să fie
Precum e al ei chip
Ca într-o poezie,
Sublim stereotip...!

Dar, aș începe-așa:

Făptură minunată
Ai ochii migdalați
Și gura dantelată,
Cu dinți gălbui stricați!

Pe chipul tău se văd
Multiplele canale...
Din care-a curs cîndva,
Sudoarea frunții tale!

Cascada ta, de plete
Ce flutură în vînt...
E creț ca un scaiete
Și curge la pămînt!

Pe gîtul tău sublim
Și lung ca de girafă
Atîrnă din preaplin,
Trei negi cît o carafă!

Rochița ta cu flori
Ascunde dedesupt...
Doi sîni cît două mori,
Din care mulți au supt!

Sub poale la rochiță
Pitit-ai și doi pari...
Tulpină de răchită,
Înfipți în subsuori!

Nimeni nu e ca tine
Mai dulce și suavă
Mijloc în serpentină,
Cu bust, gata să cadă!

Făptură minunată
Cu trupul ca de șnur
În mers împiedicată,
La noapte-am să te fur!