în taină s-au adunat
Într-un suflețel anume
și la sfat s-au așezat
Una mâinile își frânge
c-a făcut ce s-a putut
Alta ochii triști își plânge
că nu spun tot ce-au văzut
Altele de-un foc mișcate
ard mocnit ca un ogor
Pregătit în miez de noapte
brazdei să aducă spor
*
Fericirea cea mai plină
e atunci când săvârșești
Peste tot o faptă bună
fără să te preamărești
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu