atât de-aproape și înstrăinat?
Că treci prin mine ca un mal,
corabie de vis neancorat.
Ți-am spus vreodată cât de greu
mai stăpânesc a inimii dorință,
Destrămându-mi sufletul mereu
ghem înșirat șuviță cu șuviță(!)
De nu ți-am spus să știi că încă
mai trec prin mine amintiri.
Din tot ce-a fost nu mai există
acel popas plin de simțiri
De nu ți-am spus mai poți să știi
cum ard adânc în foc și pară
Deși din răsputeri încerc să sting
văpaia lui să nu mă doară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu