că ne suntem aici dar nu ne-avem
Mai mult decât o lacrimă-n batistă
ce-o împărțim ca pe-un blestem
Ne fie, dar, această întâmplare
o punte reclădită din tăceri
Sau poate-un pas între hotare
ce ne-a unit împinși de renunțări
O bucurie totuși mai există
ce mă inundă când și când
Atunci când nu pot să fiu tristă
mă aștern în calea ta un rând...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu