dă-mi cuvinte mai puține
Să nu cad pradă ispitei
și să spun ce nu se spune
Dă-mi să beau din roua zilei
numai lacrimă de floare
Milă tot mereu să-mi fie
de acel pe care-l doare
Neputința și trăirea
înserarea, tăinuirea
Și mă lasă ca să-i fiu
doar o mână de ajutor
Cât mi-e sufletul târziu
până-n clipa ce-o să mor.
”Doamne dacă-mi ești prieten”
ia-mi povara de pe tâmplă
Și mi-o pune în cuvinte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu