anestezie

refugiat într-un atelier de lăcătușerie
sufletul, trece în revistă cadre de pe un banc
pe care stau etalate componentele mele

brațele uitate demult pe scena unei îmbrățișări
țin în palme deschise abia lizibil câteva mângâieri
așteptând
urmate îndeaproape de umeri

umerii ce au știut să sprijine popasuri obosite de griji
lângă capul întors pe partea cu timpul irosit în tine
din care se scurg în fâșii amintiri ce le-ai lăsat
mai alături
picioarele goale
stând în genunchi a rugăciune
cu tălpile arzând de văpaia unui drum

într-un colț de banc
zace trupul spintecat în dreptul cordului
de unde cineva se chinuie să desprindă inima
prinsă în chinga unei iubiri imaginare

are mâinile mânjite de sânge
aș vrea să strig
să-i spun că până la asamblare
s-o țină în tratament terapeutic

dar gura mi-e astupată cu tăceri
nici cu ochii nu pot face vreun semn
pe retină mi-a rămas întipărit chipul tău
încă neșters din memoria vizuală

în pragul atelierului s-au ivit zorii
dintr-o altă viață și sufletul s-a cuibărit la loc
am supraviețuit