Iubirea, nu-i păcat

De ce însumi iubirea c-un păcat
când e atâta de înălțătoare
Iubirea naște în femeie și bărbat
sentimentele cele mai rare

N-ai cum trăi precum o brută
cu inima-nchistată în nimic
Sau iarba-nvălurită în cucută
sufocând pământul câte-un pic

Ca cerul fără nori în plină vară
și soarele arzând dogoritor
Sub arșiță cerșind o picătură
din ploaia unui duș răcoritor

Ți-ar place să trăiești fără văpaia
ce freamătă până-n rărunchi
Cu trupul penetrat de vâlvătaia
durerii ce te pune în genunchi?

De ce-ai numi iubirea un păcat
privându-ți trupul de savoare
Dezlănțuită-n brațe de bărbat
iubirile se cer nemuritoare.

23 07 2015
foto - net