ține-mă de mână

Probabil că într-o viață anterioară am fost pasăre, sau voi fi zbor...
cine știe...

ține-mă de mână

Cu gând să dorm, mi-am sprijinit
tâmpla obosită de cuvinte
în moalele pernei
(singura care-mi poartă
visele)
dintr-o dată s-a deschis
cerul şi o lumină puternică
m-a făcut să mă ridic
simţindu-mă uşoară ca un nor
şi mă tot înălţam deasupra
copilăriei mele
cuprinzând cu privirea toate locurile
pe unde-mi petreceam
negrijile
vedeam oameni mici, grăbindu-se
care încotro îi purtau gândurile
pomi verzi şi înfloriţi, presăraţi
peste câmpia întinsă
făceam salturi spre înalt
cu coborâri de-o clipă
într-o amintire
aerul din jurul meu mirosea
a liliac înflorit
şi în plutirea ninsă printre porumbei albi
mi-am simţit dintr-o dată
trupul greu rostogolit
pe-o parte
aceea cu fereastra
care-mi ducea
zborul...