Prin amintiri

Eram doi copii, ți-aduci aminte?
cum alergam desculți pe-afară
Tu erai năzdrăvan eu prea cuminte
de nu ne încăpea întreaga vară

Și-atât de multe șotii mai făceam
de dimineață până târziu în seară
Nu aveam vreme nici pentru a mânca
atâtea amintiri, azi mă înfioară

Eram doi copii ce alergau prin iarbă
noaptea, când stele scăpărau
Sub lumina lunii care privea mirată
cei doi îndrăgostiți ce se iubeau.