Nu aş putea, să pierd, a ta iubire;
Atunci, când ai pătruns în viaţa mea,
Mi-ai tulburat, de dor, întreaga fire
Nu te purta, străin, ca un păgân
Am să te strig, mereu, a câta oară?
Ai fost, nu doar iubit, ai fost stăpân,
Nu-mi lăsa sufletul, ca să mă doară!
Opreşte-mă la tine, până nu-i târziu
Şi nu mai fi atâta de nepăsător -
În gânduri te-am purtat, aşa cum ştiu
Şi ţi-am păstrat un singur dor,
Din clipele frumoase, care ne-au unit
Să mai culegem rămăşiţele iubirii,
Ca să aprindem, iarăşi, focul nesfârşit
Balsam al sufletelor şi al nemuririi,
Vreau să fii iar, copacul toamnei mele
La umbra, ta să mă cobor din gânduri,
Pe braţe crengi, să mă ridici la stele
Să-ţi cânt, iubirea printre rânduri,
Că te-am rănit, o ştiu prea bine
N-ai fost, doar musafir, în viaţa mea,
Inima mea, încă -ţi mai aparţine
Şi te doresc, mereu, alăturea !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu