Mânat de-un vânticel pribeag
Şi a făcut inima să îmi tresară,
Ca de sărutul unui suflet drag!
Prin ploaia caldă ce mă răcorea,
Meream tăcută înspre poezie...
Rugându-mă de vânt ca să nu stea,
Să-mi picure în vers melancolie!
S-a scuturat un norişor rebel,
Pe gândurile mele încărcate...
Cu amintiri de tine, fel de fel
Şi m-a cuprins, aşa, un dor de toate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu