Din lutul ăsta-n care sunt -
Că mă îndemni, să pun între cuvinte
Gândul curat, în care mă supun,
M-am adunat, din harul tău divin
Ca să m-aştern, aici în poezie
Părinte-al meu, din sufletul prea plin
Aduc acum, o închinare Ţie
Să mulţumesc, prea bunule părinte
Pentru al meu, umil, păcat -
Dacă-am greşit în alte simţăminte;
Cu iubire, întotdeauna, m-ai iertat,
Şi de-am să mai greşesc, vreodată
Credinţa Ta, ca să nesocotesc -
Să-mi iau pedeapsa, binemeritată
Şi-n rugăciune, să mă mântuiesc.
Amin !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu