În gândurile mele, luminate...
Doar de tăcerea ce mi-a plâns
Pe buze dulci, cuvintele sărate,
Prea mult suspin, am adunat
În sufletul cutremurat de dor
Şi nu ştiu, de ce-am mai aşteptat,
O clipă, la pieptul tău să mă-nfior.
Prea multe ore, prin mine au trecut
Fără să dai un semn de viaţă,
Atâta neiubire, în suflet m-a durut
O noapte-ntreagă, până dimineaţă,
Prea mult, te chem, ca să nu-mi vii
Prea multă inimă am pus în tine
Şi poate că prea mult, a ta mă ştii
Iubirea mea, prea mult îţi aparţine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu