Vin adesea ca să beau,
Vers curat ca un pârâu
Şi la umbra ei să stau,
Fie-mi setea, potolită
Fie-mi gândul, liniştit
Dac' am poposit rănită,
Sufletul mi-am odihnit,
Obosit, de-atâta dor
Cât am rătăcit pe cale,
Am băut al tău izvor
Şi m-am răcorit de jale,
La fântâna ta, m-adun
Dacă nu mai am putere
beau cu sete, gândul bun
Şi-mi duc paşii, în tăcere.
Getuţa Zecheru 04 08 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu