Am văzut un înger ce se odihnea
Răpus de-a gândului povară...
Şi l-am chemat la mine ca să stea
Să uite grijile ce-l înconjoară,
Era un înger blând cu aripi frânte,
De zborul greu împătimit-
Căzuse în durerea unei lupte
Cu viaţa, care aprig l-a rănit!
Am văzut un înger, care se ruga
Cu patos, la lăsarea serii...
Privind spre ceru'-nalt, se închina,
Oblăduit în mantia durerii ...
Am văzut un înger ce se odihnea,
Pe banca amintirilor pierdute,
Se uita duios şi parcă mă chema
Să-i vindec rana aripilor rupte!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu