De-atâta chin...

Ţi-am spus mereu, c-am obosit
Căutând căldură -n altă parte,
Te-ai dat învins, că m-ai gonit
Şi nu-ţi plăcea să fiu departe!

N-am spus, niciodată -"te iubesc"
Însă, răbdarea mea, ţi-a arătat!
Şi am ştiut, mereu, să mă feresc,
Când, plin de nervi, m-ai alungat.

Şi de-am găsit iubire -n altă parte
Am vrut departe să mă ştii ...
Să nu mă-mpart, până la moarte;
Cum îmi doreşti tu, zi de zi.

Ţi-am înghiţit, mereu, orice ocară
Replicând, la timpul potrivit,
Întorcând obrazul şi a doua oară,
Dar vreau să ştii, că te-am iubit!

Am spus c- am obosit, de-atâta chin
Nu m-ai crezut, poate, niciodată;
Şi sufletul îmi e amar, de cât venin
Am înghiţit cu tine viaţa toată!

Din calea ta, eu am plecat, iubite
Nu vreau să-ţi fiu, povară grea.
Să mă transformi în albie, la vite
Şi m-am ascuns în poezia mea!

Când scriu, sunt mult mai fericită
Cuvântului, ce sunt, m-am dedicat!
Aici am fost mereu, curată şi iubită
Şi pentru toate astea, m-ai determinat!

Getuţa Zecheru