Nu i-au, cu mine, mai nimic,
Poate doar, patru scândurele
Şi lutul tot, în care sunt,
Toţi, o să plecăm, odată
Huma, să-o dăm -napoi;
Ne-or plânge, fraţi, surori, sau tată
Şi cerul, dezlegat de ploi,
Chiar mama, de-o mai fi
Ne-o plânge, lacrimă de dor,
Că am fost ai săi copii
Şi-am lăsat-o, în pridvor
Şi de-o fi să plec, de mâine
Voi lăsa în urmă tot,
Ce-am avut şi cui rămâne
N-are rost să mai socot.
Getuţa Zecheru 27__06 __2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu