Linişte

M-am bucurat, în liniştea de seară
În pacea ei şi adierea vântului,
Cât gălăgia mi-a plecat afară
N-a tulburat, tăcerea nimănui,

Până şi gândului i-am dat vacanţă
Să se bucure de linişte şi el;
Şi a zburat, hai-hui, pe o distanţă
De jos în sus, către înaltul cer;

M-am bucurat de linişte şi libertate,
Ca florile, de roua picurată-n zori,
Şi sufletul s-a odihnit de-atâta noapte;
Câtă am strâns de-a lungul anilor.

Getuţa Zecheru