Mai beau, un strop, de elixir,
Să pot uita, de-am fost, confuză
În durerea, ce o am, să nu mă mir,
Şi de-aş putea să uit, trecutul
Cu ura şi josnicia lui,
Aş trăi, mai mult, prezentul
În bucurie şi splendoarea lui,
Timpul, tot, l-aş îneca în valuri
De speranţe, de mai bine şi frumos;
Ca să renasc, fericită, între maluri,
O viaţă nouă, în care n-am mai fost,
Cuprinşi de soare, flori şi bucurii
Ne-om întâlni, pe drumurile vieţii
Şi împreună, mereu vom fi,
La fel ca-n anii tinereţii.
Getuţa Zecheru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu