Amândoi

Viața noastră-i o ruină

Stau adesea și mă-ntreb,

Care-i partea mea de vină,

Ajută-mă, să înțeleg...!?

Cu tine, multe-am îndurat

Atâtea nopți și zile-n șir;

Cu sufletul greu încărcat

Și vorbe grele, să respir!

Nu am ales această boală

Ce-mi face pasul mărunțel,

Dar fără tine, casa-i goală,

Să nu mai țipi, ca un rebel!

Când huidui și mă risipești

A nu știu câta oară

Din suflet să mă-nțelegi,

Nu vreau să-ți fiu povară!

Îți e și-așa destul de greu

Să mă suporți într-un cuvânt;

Dar, ca să nu îți pară rău,

Iubește-mă, așa cum sunt!

Iubește-mă, ca prima dată

Și jur, că nu vei regreta;

Îți port de grijă viața toată,

Cu gând curat și inima!