În nopțile cu lună plină;
Ca să te-ascund în poezii,
De cea mai aprigă furtună!
Ce mai demult ne-a alungat
Bătuți de ploi și vânturi,
Dar, la răscruci ne-a adunat
Mereu, să stăm alături!
Și dacă totuși, te-aș chema
Ziua, în amiaza mare;
Vino degrabă nu mai sta,
Să facem albă sărbătoare!
Să reaprindem taina unui dor
Pierdut de multă vreme;
În umbra rece a unui nor,
Ce tot încearcă să ne cheme!
Eu nu te chem, ca să îmi vii
Atunci când zorii se revarsă;
Iar când aștept în seri târzii,
E pentru că de tine-mi pasă!
Getuța Z.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu