Ce te purtau prea lesne în cuvinte,
Când zburau desculțe către stele
În dor suav și plin de sentimente.
Te căutam dar nu te-am mai găsit
Erai izvor, erai o apă curgătoare,
Iar dorul meu de-atunci s-a risipit
Lovindu-se de valul în vâltoare.
Când m-ai chemat la tine să revin
N-am mai putut să trec de ceasul,
În care orele de foc s-au mistuit
Și am rămas captivă doar în pasul,
Făcut odată cu atâta-ngrijorare
Că m-ai lăsat să rătăcesc la greu.
Cu sufletul aprins de disperare,
Te-am căutat să fii numai al meu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu