Căţeii

Lăsaţi căţeii ca să latre
Să nu-i legaţi, să nu-i goniţi
Ei sunt mereu de noi aproape
Vă rog, să nu îi pedepsiţi

Ei ne aşteaptă răbdători
Când au rămas singuri acasă
Şi abătuţi, de suntem uneori
Cu tandreţe, ne-arată că le pasă 

Să nu-i loviţi în suflet, vreodată

Un colţ de pâine, dacă ai, să îi dai

Chiar dacă treci pe lângă ei şi latră

E cel mai credincios prieten

pe care poţi să-l ai

Lăsaţi căţeii ca să latre

Ei nu ştiu ca tine să vorbească

Dar, îţi cunoaşte pasul de departe

Dând din codiţă, pot să-ţi mulţumească,

Lăsaţi căţeii, ăsta-i rostul lor

Să te aştepte toată viaţa

Dormind pe prispă în pridvor

Şi se alintă lingându-ţi faţa.

                                                                                                                        betty