nici femeia
nu-i uşă de biserică
are şi ea durerile-i deşarte
şi-un drept acut la replică
în van, până la moarte
nici femeia
nu se dă deoparte
când e lovită-n patimă
se dezbracă de orice bunătate
în dreptul ei din lacrimă
nici femeia
nu vrea să mai îndure
atâta mârşăvie, cât în ea găsiţi
din rostul vieţii-ar vrea să fure
un loc ferit de cei ce-o obidiţi
nici femeia
rebelă în gândire, cât o ştii
nu şi-ar dori povară să vă fie
ci doar un suflet să îl poţi iubi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu