Când eram doar un copil
Cu suflet curat, ca apa
Îmi doream s-ajung util
Lucrând ca mama şi tata;
Dar, a venit aşa-ntr-o zi
Un gând, ca o chemare
Că peste timp aş putea fi
Un pictor, sau o scriitoare;
Luând în mână un penel
Şi o paletă de culoare
Am desenat un firicel
La capăt cu o floare;
Prea multă apă-am picurat
Culorilor, udând hârtia
Că floarea s-a-mprăştiat
Trezind în gând, melancolia;
Am început timid, să scriu
Ca adierea dimineaţa
Şi mă culcam seara târziu
Povestind în rime viaţa;
Trecut-au anii, făr'să ştiu
Ca râul printre pietre
Să scriu acum, nu e târziu
Din gând, cuvinte înţelepte.
12-11-2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu