inima, de dor rănită,
însă, cât am căutat,
nu prea, se lasă găsită,
am ieşit, la drumul mare
şi pe toţi am întrebat:
nu cumva, din întâmplare,
peste-o inimă, aţi dat?
era mică, sau mai mare
nu mai ştiu, nici cât era-
am pierdut-o pe cărare,
în chingi, dorul o strângea,
tot uitându-mă, în zare
după inimioara mea,
am văzut un clown, care
cu-o inimă se juca,
m-am apropiat, discret
şi cu lacrime, amare,
îi arăt, rana din piept,
fără inimă, cât doare,
atunci, clownul, milos
şi cuprins de fericire,
mi-a pus inima, la loc
în refrene de iubire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu