şi rău sufletul mă doare
nu ştiu încotro s-apuc,
ca să uit, de disperare,
singurel, în colţ de stradă
privesc lumea, trecătoare
nimenea nu vrea să vadă,
sunt cuprins de întristare,
s-au oprit, o clipă,-n loc
doi ochi negri, la o fată
doamne, poate am noroc
şi vrea chipul, să îmi vadă,
eu, scot inima din piept
printre lacrimi îi vorbesc:
fată, de mult de aştept,
ca să-ţi spun că te iubesc.
ea, mirată, mă priveşte
şi profund, nedumerită
se apleacă şi primeşte
de dor, inima-mi, rănită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu